De ce să schimbi primarul

Am crezut, un timp, prin anii 90, că Slănicul Moldovei va deveni un fel de stațiune închisă, cu barieră la poartă, unde să plătești dacă vrei să intri. Începuse privatizarea vilelor, hotelurilor și a tot ce se mai putea vinde pe acolo, iar lucrurile cam așa arătau.

Am simțit însă o undă de speranță când am văzut câțiva investitori interesați, cu planuri mari pe sub poalele Nemirei. Parcă răsărise soarele și deasupra Slănicului. Stațiunea părea să înflorească. Dar, s-a umplut mai mult de moldovenii de peste Prut decât de frații lor de dincoace.

Românii începuseră să dea de gustul meleagurilor străine chiar și când plecau în vacanță. În acest fel și Slănic Moldova a intrat în conul de umbră al tranziției la capitalism, al gusturilor occidentalizate subit. Perla Moldovei, cum era supranumită stațiunea noastră, comparabilă cu celebra Karlovy Vary, a ajuns un colț de rai căinat de toată lumea. Iar pârdalnica de criză financiară, pornită din 2008, parcă i-a pus din nou capac.

Cu fiecare schimbare de primar la Slănic, am sperat în mai bine pentru stațiune. Noii primari s-au luptat și ei cum au putut cu tranziția, cu schimbările politice, cu grupurile de interese.

Așa am sperat și pentru actualul primar: că va fi bine. Însă mă întunec iar când aud că lucrurile nu se așează pe făgaș normal, că se pune de un referendum pentru demiterea primarului abia ales de mai puțin de un an.

Nu sunt slănicean, nu am sentimentele unui om născut și crescut acolo. Dar tot mă doare dacă văd că ceva nu este în regulă, că armonia de care am avea atâta nevoie nu apare, că în loc să dăm înainte facem pași înapoi. Unii întreprinzători din Slănic se simt frustrați de noul primar. Care îi acuză la rândul lui. De ce n-ar fi bine pentru toți? De ce să schimbi primarul? Dar, la fel de valabilă rămâne, până la proba contrară, și varianta „De ce nu?”.

Stau, astfel, din nou cu ochii pe Slănic, dar și cu inima cât un purice. Pentru că tare aș vrea să fie bine și acolo. Oare de unde, din ce direcție?