Pentru ca te obliga sa injuri si sa blestemi.
Pentru ca abia ajungi acasa, inghetat si infometat, incalzesti niste mâncare si-ti suna telefonul: cineva tocmai si-a dat seama ca are sa-ti faca o recomandare, un repros sau, pur si simplu, are nevoie de ceva si n-a gasit alt fraier. Si da-i si zâmbeste si vorbeste frumos in telefon, in timp ce, in gând, injuri de mama focului pentru ca ti se raceste mâncarea si-ti ghioraie matele.
Esti la birou si, ca tot omul cu responsabilitate, iti tii telefonul aproape. Nu si altii. Care il lasa pe masa si pleaca. Si de cum pleaca, telefoanele lor incep sa sune si suna si suna, de-ti vine sa-l iei si sa-l arunci pe fereastra. Pentru ca la celalalt capat este alt nesimtit, care nu reuseste sa-si dea seama ca, daca nu i se raspunde la apel, e clar ca e dintr-un motiv bine intemeiat.
Te intâlnesti cu un cunoscut pe strada. Va dati binete si respectivul da sa te intrebe ceva, când ii suna telefonul. Si stai ca prostul si te uiti la el pentru ca ala vorbeste la mobil dar, in acelasi timp, iti face si semn sa nu pleci, ca vrea sa vorbeasca si cu tine ceva. Dar convorbirea la telefon nu se mai termina si-ti vine sa-i dai respectivului cu ceva in cap.
Esti in baie si, evident, nu ai telefonul cu tine. Si atunci, incepe sa sune. Si suna fara sa se mai opreasca in vreme ce tu il injuri pe cel care te apeleaza, pe inventatorul telefoniei mobile si pe cel care a compus melodia tâmpita care se aude in toata casa si, cu putin noroc, in toata Galaxia.
Esti la cinema, unui idiot de lânga tine ii suna mobilul; esti in trafic, pe o ploaie infernala, cineva se gândeste sa te sune insistent, esti in examen, iti suna telefonul si, evident, esti dat afara din sala…
Iar ala micut, cu coarne, sta si bifeaza intr-un tabel excel injuraturile, numarul acestora si destinatarii lor…
