(Mic tratat de filosofie a inocentei)
Karl Popper ne-a aruncat in obraz un adevar pe care orice scoala din lume il ignora: faptul ca profesorii ofera elevilor raspunsuri mai ales la intrebarile pe care acestia nu le formuleaza. O logica fireasca a didacticii ne-ar indemna sa raspundem prioritar la intrebarile care-i ravasesc pe elevi. Uneori, unii profesorii se feresc de a oferi raspunsurile la intrebarile care-i intereseaza pe elevi, dintr-un motiv… simplu: nu stiu sa raspunda, mai ales daca aceste raspunsuri nu sunt prezente… in manuale. Alteori, desi unii profesori au pe diploma competente de exceptie, pur si simplu nu pot oferi raspunsuri accesibile, intrucât arta argumentarii le lipseste. Au statutul inginerului cu specializarea in rertele electrice, care a finalizat studiile cu media zece, dar nu stie sa instaleze o priza. Cu arta argumentarii te nasti sau nu. Nicio scoala nu ti-o poate lipi de suflet…
Cu aceste gânduri am citit cele aproape 300 de pagini minunate ale volumului „Intrebari mari de la cei mici… la care raspund niste oameni foarte importanti…” (Humanitas, 2013, antologator: Gemma Elwin Harris). Istorici, filosofi, psihologi, oameni de stiinta, exploratori, artisti, scriitori, sportivi, ziaristi, futurologi, astronauti, bucatari, regizori etc incearca/reusesc sa formuleze raspunsuri la intrebarile copiilor. Iata câteva dintre cele aproape doua sute de intrebari?…
E bine sa manânci râme? De ce nu pot vorbi animalele, asa ca noi, oamenii? De ce nu pot sa ma gâdil singur? De ce rag lei? De ce unii oameni sunt rautaciosi? De unde vine binele? De ce fetele pot sa faca copii, dar baietii nu? De ce nu traim vesnic? De ce trece timpul incet când vrei sa treaca mai repede? Au maimutele si gainile ceva in comun? De unde a aparut prima samânta? De ce apa este uda? De unde le vin scriitorilor ideile? Daca o vaca n-ar ar trage pârturi un an intreg, iar apoi ar trage unul mare, ar putea zbura in spatiu?
Cum se indragostesc oamenii? De ce unii melci au casuta, iar altii nu?…
Gemma Elwin Harris a avut ideea realizarii acestei carti, dupa ce micutul ei fiu, care privea catre superbul cer instelat, zarind Luna, a intrebat-o: „Ce-i aia?” Zice Gemma: „M-am oprit si am privit-o indelung alaturi de el. Mi se parea si mie atât de ciuadta! Parca atunci as fi vazut-o intâia oara!”… Iata câteva fragmente din raspunsurile la unele dintre aceste intrebari… De ce rag lei? „Asta, e de fapt, cascatul lor. Cred ca vor sa-ti de de inteles ca-i cam plictisesti.” (Kate Humble). De ce nu traim vesnic? „Pentru ca ne ajunge cât ne chinuim sa ne facem cativa prieteni (…) Viata ar deveni extrem de plictisitoare si obositoare. Ar fi ca si cum ai merge la o scoala care nu are pauze sau vacante.
Totul s-ar repeat la nesfârsit, aceleasi lucruri intamplându-se iar si iar, da, vesnic.” (Richard Holloway). De ce ma cert tot timpul cu fratele sau sora mea? „Poate tocmai pentru ca stim ca ei nu vor inceta niciodata sa ne iubeasca, oricât de urât ne-am purta unii cu altii.” (Tanya Byron). Cum se indragostesc oamenii? „Dragostea este deci acel salt urias pe care trebuie sa-l faci pentru a fi alaturi de cineva fara de care nu vrei sa traiesti. P.S. Trebuie sa ai curaj” (Jeanette Winterson). Ce trebuie sa faci pentru a participa la Jocurile Olimpice? ,,Antreneaza-te intens, ai grija de sanatatea ta fizica si mintala si nu te lasa niciodata descurajat de zilele rele, fiindca ele sunt urmate intotdeauna de o zi buna”. (Jessica Ennis).
Raspunsurile sunt minunate, dar si intrebarile – „culese” cu migala de la mii de copii care aveau vârste cuprinse intre patru si doisprezece ani – sunt de-a dreptul fabuloase. Privind, de pilda, catre una dintre aceste intrebari – „Daca universal a aparut din nimic, cum de a devenit totusi ceva?” – nu poti sa nu te gândesti la cugetarea aceea tulburatoare care zice ca in filosofie, de foarte multe ori, intrebarile sunt mai importante decât raspunsurile.
