„De câteva decenii, in aproape tot ce citesc, il caut pe el”

E toamna. E fosnet, e somn, ar zice Bacovia. Copacii, pe strada, ofteaza… O „cura” de Bacovia nu strica nimanui. Ati putea citi, de pilda, minunata carte a universitarului Constantin Calin, In Jurul lui Bacovia. Glose si jurnal (Editura „Babel”). Constantin Calin a devenit, neindoielnic, istoricul si criticul nostru literar cel mai important al lui Bacovia. „Poate fi uitat Bacovia?, am fost intrebat. Fara indoiala ca da, am raspuns, insa ziua aceea e foarte departe. Mai intâi ar trebui sa dispara «nebunia» lumii („Greve, sânge, nebunie,/Foame, Plânset mondial”), scrie autorul. Este admirabil ceea ce reuseste Constantin Calin sa dezvolte, pornind uneori de la afirmatii/versuri bacoviene precum „Am gresit colosal ca m-am nascut in acest secol”, „Muzica sonorizeaza orice atom”, „Prin mahalali, mai neagra noaptea pare”, „De-acum pe carti voi adormi uitat”… Pentru Constantin Calin, Bacovia este „un Eminescu impovarat de amintiri dureroase, cu fruntea in pamânt”, „o intruchipare a sinceritatii”, omul care a fost curtat de toate singuratatile lumii, „in afara de singuratatea imperiala, regala, prezidentiala etc: singuratatea stapânului parasit de toti, a plutocratului falit, a sefului ajuns in dizgratie”. Pe Bacovia nu-l poti intelege pe deplin daca nu-l asculti pe Constantin Calin cum argumenteaza ca acesta „a scos «minciuna» din poezie. A frânt tendinta de a da drumul elanurilor si iluziilor. A pus o estompa pe reverii”. Iata si calitatea pe care autorul o apreciaza cel mai mult la Bacovia: „Incapacitatea lui de a uri si de a se razbuna. Comparat cu al marilor sai contemporani, scrisul sau contine cele mai putine intentii agresive si ofensatoare”.
In jurul lui Bacovia ne imbogateste cu raspunsuri admirabile. Ce este poezia bacoviana? „A suta definitie care-mi vine in minte: o poezie depoetizata”. Cine este Bacovia? „…un Cioran inainte de Cioran, unul mai putin demonstrativ, cu apoftegme sentimentale, care observa mult, dar formuleaza rar: adevaruri, nu paradoxuri”. Sau: „Nu numai literar, ci si etic, Bacovia a apartinut seriei mici a celor carora nu li se pot imputa intentii de parvenire si compromisuri”. A fost Bacovia religios? „Bacovia e religios intrucât, la fel ca Psalmistul, nu-si uita greselile, slabiciunile, nimicnicia. El ilustreaza mai pregnant decât oricare dintre contemporanii sai ce inseamna umilinta: sa te consideri aproape tot timpul vinovat, sa privesti in jos apasat de remuscari, sa eviti lumea fara a o uri”. De ce ne poarta sufletul catre Bacovia? „Raportul faima-secret e lucrul care ma atrage cel mai mult din biografia poetului. Secretul a contribuit la cresterea faimei, dar faima n-a dus la dezvaluirea secretului”. Intâlnim adesea, in discursul autorului, aprecieri memorabile: „Bacovia ridica si duce mai departe flamura neagra a tristetii”…
Constantin Calin e indragostit de Bacovia, respira/inspira Bacovia. M-a onorat pe pagina de garda a volumului tot cu un gând… bacovian: „Domnului Ion Fercu, care parca si-a facut deviza din vorba lui Bacovia de a fi lasat in secret…” E atât de indragostit, incât marturiseste: „Desi tot Bacovia se cuprinde intr-un singur volum, as putea vorbi despre saga lecturilor mele din si despre opera sa: sublinieri, reluari etc. N-ar fi o exagerare. De câteva decenii, in aproape tot ce citesc, il caut pe el”. O asa declaratie de dragoste nu te poate decât tulbura. In Jurul lui Bacovia este o noua poveste de dragoste despre Bacovia, pe care o deapana nu doar fermecator, cu mare talent, ci si cu grozav folos pentru istoria literaturii noastre. De câte ori il intâlnesc pe Constantin Calin, as vrea sa-l sarut, sa-l imbratisez si sa-i multumesc pentru ca mi l-a apropiat si mai mult pe Bacovia de suflet. Dar n-am putut face niciodata asta. O fac acum…