Dau un apartament pentru o cană cu apă

Datornicul a devenit o meserie, una dintre cele mai vechi, la concurenţă cu, ştiţi dumneavoastră care este cea mai veche meserie din lume. Varianta modernă este datornicul la asociaţia de proprietari, unde, beneficiarul de utilităţi, apă rece, apă caldă, căldură, plus cheltuieli administrative ar trebui să se prezinte neîntârziat, aşa cum procedează cu plata luminii şi a gazelor.

Ultimile două facturi au termen scadent, dacă nu achiţi, furnizorii te lasă pe întuneric şi fără gaze. Acolo nu încape învoiala. Sistemul centralizat de alimentare cu apă şi căldură este păgubos, care avantajează rău platnicii: plătesc, nu plătesc, apa curge, iar asociaţia se înregistrează lună de lună cu restanţe către furnizori care, ajunşi la limită, întrerup furioşi agentul termic sau apa la toată populaţia.

Şi la cei care sunt cu facturile la zi. Această decizie se ia doar între campanile electorale, în prejma alegerilor nu îndrăzneşte nimeni să se atingă de ventil. În Bacău nu s-a găsit o soluţie salvatoare, eficientă, doar individual, mii de băcăuani şi-au montat centrale proprii, s-au branşat la reţeaua de apă potabilă. CET-ul, sau cum s-o mai fi chemând, geme şi mai pune sporadic “biciul” pe asociaţii care, la rândul lor, cheamă, cu ce preţ, cu ce efort, datornicii în judecată. Cunosc cazuri, vecini de pe aceeaşi stradă, care au rămas fără locuinţă, au venit portăreii şi i-au scos în stradă, alţii şi-au vândut apartamentele pentru a plăti o nenorocită de întreţinere.

Dau un apartament pentru o cană cu apă! Nu asta e soluţia, poate ar fi de analizat posibilitatea de eşalonare, de punere sub observaţie, de consiliere a acestor familii aflate în dificultate, de sprijin ponderat din partea vecinilor, a primăriei, a organizaţiilor umanitare. Scoaterea în stradă are ca rezultat alte probleme pentru administraţia locală, vinderea prin licitaţie dă naştere la o mafie locală, care stă la pândă şi pune mâna pe aceste locuinţe la preţuri derizorii.