Datini si traditii românesti din Tarhaus – Ghimes. Invatatorii

I-am cunoscut la “Salonul de Primavara al Artei Naive” de la Centrul de Cultura “George Apostu”. Invatatorii Valerica si Petrica Bilibok-Bârsan, coborâti parca din basmele citite in copilarie, au venit, invitati de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, cu “daruri” ce au coplesit de admiratie asistenta, printre care si un grup de francezi, participanti la un curs de pregatire in arta si traditii populare.

Dupa copilaria si scoala gimnaziala in Bolovanis, satul natal din Ghimes-Faget, Petrica Bilibok-Bârsan urmeaza Liceul Pedagogic Bacau, devenind invatator la Ghimes-Faget, apoi, din 1990, la Scoala “Grigore Tabacaru” din Tarhaus, unde se regaseste cu Valerica, educatoare, absolventa a liceului din Miercurea Ciuc si a Scolii Postliceale Pedagogice din Bacau, cu dubla calificare, educator-invatator.

Frumusete si autenticitate adunate intr-o carte

Cei doi intelectuali ai comunei, traitori pe acele meleaguri, legati prin sânge, educatie si credinta de aceasta vatra româneasca, de traditiile si obiceiurile stabune, au publicat, dupa o cercetare stiintifica de peste 20 de ani, o impresionanta carte, de o rara frumusete lingvistica, bogatie de informatii si culoare locala: “Obicei de nunta traditionala – Tarhaus“, aparuta la Editura Ateneul Scriitorilor, tiparita cu sprijinul Consiliului Judetean Bacau.

In Cuvânt inainte, prof. Vasile Stancu ne introduce in atmosfera, viata si traditiile din satul Tarhaus, “loc salvator insa pentru locuitori, retrasi in munti, din fata navalirii popoarelor migratoare, astfel tarhausenii, in izolarea lor seculara, au reusit sa-si pastreze limba, credinta, obiceiurile si traditiile”.

De aceea, nu intâmplator, cei doi invatatori, la catedra, in activitatea extrascolara, cu dragoste, pasiune, perseverenta si chiar cu incapatânare, cultiva in inimile si sufletele copiilor, ale tinerilor dragostea si respectul fata de valorile culturale românesti si cinstirea memoriei si faptelor inaintasilor. Si nu le-a fost usor, intr-o comunitate in care românii sunt minoritari, ba, dimpotriva, au fost nevoiti sa depaseasca rezistenta, oprelistile din partea unor colegi sau chiar ale autoritatilor locale, luptând pentru supravietuirea mostenirii culturale.

Nunta la românii din Tarhaus

Armele lor au fost cultura, traditiile, pe care le-au imortalizat in cartea “Obicei de nunta traditionala-Tarhaus“, cât si prin infiintarea inca din 1998 a unui grup folcloric, pe care l-au denumit sugestiv “Datina stramoseasca”, format din elevi si tineri din satul Tarhaus, care a cucerit publicul local, dar si national, prin naturalete, expresivitate si mesajul transmis. Cartea este “o frumoasa poveste”, pe care o gasim si in jocul “Datinei…”, care porneste de la infiriparea primilor muguri ai dragostei dintre doi tineri, petitul, continua cu “strigarea” in biserica a intentiei de casatorie, logodna, casatoria religioasa, civila, târguirea miresei, masa de onoare, inchinaciunea, obiceiurile satului la nunta, costumele, rolul nasilor, al parintilor, dar si al nuntasilor. Volumul este ilustrat cu scene de la toate aceste momente, cu strigaturi, vorbe de duh, cântari si urari traditionale, dar si cu mult umor, specific satului românesc.

“Ne-am asumat inca de tineri aceasta misiune nobila, vom continua munca noastra de invatatori, in sensul mai larg, pentru a imprima copiilor dragostea pentru lada de zestre româneasca, sa o pastreze ca pe o comoara, ca pe o datorie scumpa de a nu-si uita identitatea”
Petrica Bilibok-Bârsan

Marturii peste timp

Ansamblul “Datina stramoseasca” este, acum, laureat al mai multor festivaluri, cum ar fi cele de la Slanic Moldova, Bistrita, Izvorul Muresului, fiind invitat si la Muzeul Satului din Bucuresti, pilonii reprezentatiei fiind obiceiul de nunta, “jocul de doi”, acompaniamentul cu doar doua instrumente, vioara si gorduna, un instrument arhaic, care se mai confectioneaza doar la Bolovanis, un alt sat al comunei. Au mai primit invitatii si la alte festivaluri din tara, insa nu le-au putut onora, din cauza ca nu au primit sprijin material, insa este prezent la toate evenimentele importante ale comunitatii.

Impresioneaza apoi costumele autentice, simplitatea lor, de la care nu lipseste tricolorul, purtat de barbati la palarie. Condus cu pricepere de cercetatorul folclorului local, neobositul invatator Petrica Bilibok-Bârsan, “Datina stramoseasca” este mândria comunei, a românilor din aceasta localitate. Marturii peste timp vor ramâne si cele peste 60 de filme documentare si 7000 de fotografii, in care personajele principale sunt batrânii satului si istorisirile lor privind originea si vietuirea românilor de pe aceste meleaguri.

[wonderplugin_gallery id=”218″]