De cele mai multe ori nu știi unde te poartă pașii în viață. Iar drumurile sunt multe, unele cu răscruci, dar de fiecare dată încerci să găsești soluția cea mai bună, care îți place și care ți se potrivește. Și uite așa, unii dintre noi ajung medici, ingineri, profesori sau ce și-au mai propus.
Bine, depinde și cât de mult au muncit pentru a ajunge la ce și-au dorit. Și, nu în ultimul rând, să ne întemeiem o familie. După care vin copiii… poate grijile, întrebările și celelalte… Dar ce ne facem când vorbim de hobby-uri? Pentru că ne place să facem și anumite lucruri care ne relaxează sau ne încarcă bateriile. Exact despre asta vorbim astăzi. Despre un hobby și cât de mult poate însemna pentru unii dintre noi.
Nu cred că mai este o noutate pentru multă lume că pe lângă scrisul la ziar mă mai ocup și cu „dansurile”. A fost un hobby pe care eu am reușit să-l duc la un alt nivel, să fac performanță și, la rândul meu, să împărtășesc din cunoștințele acumulate în materie de dans altor amatori de așa ceva.
Pe lângă copii, care văd în alt mod această formă de mișcare, am avut ocazia să lucrez și cu adulți. E interesant să vezi cum oameni în toată firea vin să învețe să danseze sau pur și simplu să petreacă timp de bună calitate într-o altă formă de mișcare. Numai că, dacă lucrurile par simple la prima vedere, ei bine, nu e chiar așa. În primul rând cei care au venit la grupa mea provin din medii diferite și au vârste diferite.
Mezina are doar 17 ani, este elevă, iar decana de vârstă se bucură de pensie. Între ei, mai sunt asistenți medicali sau de farmacie, profesori, instrumentiști, IT-iști, o șoferiță profesionistă, o economistă, un hair-stylist și lista ar putea continua… E interesant să vezi cum pe toți acești oameni i-a unit o pasiune comună. Și cum de s-a întâmplat minunea?
Înaintea spectacolului de Crăciun de anul trecut, de la Teatrul de Vară „Radu Beligan”, le-am propus să meargă pe scenă. A fost o provocare uriașă pentru unii dintre ei. Unii au avut emoții prea mari și au refuzat, alții au fost atât de încântați încât nu a mai contat nimic. A fost momentul de „declik”, când formația de adulți Magic Dance Adamas, pe atunci „nebotezată”, a primit ropote de aplauze în urma valsului prestat. Și uite așa adulții s-au „virusat”, le-a intrat în sânge și și-au dorit mai mult.
Și a urmat un al doilea episod, când valsul adulților de la Magic Dance Adamas a strâns din nou ropote de aplauze, de această dată pe scena de la Ateneu la Festivalul Dansului Adamas. La acest eveniment am repurtat și o premieră, pe aceeași scenă, în formații diferite evoluând… mama și fiica. Ce sentimente au plutit atunci în aer? Cred că sunteți de acord cu mine că sunt greu de exprimat în cuvinte.
După evoluția de la Festivalul Dansului Adamas, formația Magic Dance a prins încredere și a vrut și mai mult. Așa că am trecut la treabă, am schimbat coregrafii, am vorbit de ținute și a urmat momentul descătușarii la Ray’s Dance Fest, eveniment din cadrul Campionatului Național de 10 Dansuri al României desfășurat de curând la Piatra Neamț. A fost o surpriză pentru toată lumea, dar mai ales pentru arbitrii, oameni cu ștate vechi în Federația Română de specialitate. Iar evoluția formației de adulți „Magic Dance Adamas” Bacău a fost încununată cu un trofeu demn de tot respectul. Astfel le-a fost recunoscută munca și curajul de a spune lumii întregi, prin reprezentația lor, cât de minunat e ceea ce fac. O pasiune ce unește oameni! Iar ca drept dovadă i-am lăsat pe ei să vă spună ce înseamnă pentru ei dansul și ce simt atunci când sunt pe scenă.
„Îmi place să dansez în stilul meu, ca omul singur în fața oglinzii, un fel de zbenguială artistică. Mi-am dorit să învăț să dansez deoarece cred despre mine că am două picioare stângi. Muncesc serios pentru a învăța pașii, dar e o muncă plăcută. O fac transpirând și râzând. Profit de orele de dans și pentru a observa cum relaționez, cum reacționez la frustare, dacă perseverez, cum mă joc, cât de mult mă iau în serios. Cred în continuare că am două picioare stângi, deci e cu atât mai prețios pentru mine faptul că am urcat pe scenă. Înainte de a urca pe scenă am emoții minunate, pe scenă tremur, iar după îmi spun «Oauu!!» și mă felicit .”
Laura Chiriloi, profesor
„Mi-a plăcut dintotdeauna să dansez. Când eram mică am început să fac balet, cel mai mare regret fiind că la un moment dat am renunțat din cauza școlii. M-am gândit să îmi urmez pasiunea în ciuda vârstei și astfel am ajuns la Adamas. Pentru mine dansul reprezintă un mod prin care mă detașez de lumea exterioară și de toate grijile ei. Dansul mă definește și mă inspiră să ies din zona mea de confort. Când intru în sala de dans simt că pășesc pe un alt tărâm unde orice fărâmă de oboseală se transformă în determinare și energie. Practic, dansul îmi ridică moralul și orice zi banală devine una de neuitat. Momentul când pășesti pe scenă este unul de nedescris, simt că totul din jurul meu dispare, rămânând doar eu și muzica, cea care așteaptă să-mi desfășor suita de pași.”
Ștefania Ababei, elevă
„Dansul este emoția de a fi privit. Este nerăbdarea de a urca din nou pe scenă. Dansul este un limbaj universal de exprimare a stării noastre interioare și cel care creează punți între oameni necunoscuți. Dansul este eliberare, poftă de viață și cea mai frumoasă dependență.”
Alina Damian, hair-stylist
O poveste interesantă este cea a Lilianei Macsin care cel mai mult a practicat meseria de asistent medical generalist, 20 de ani la Blocul Operator și a mai trecut și pe la Ortopedie, dar și la A.T.I. Are doi copii plecați în Anglia pe care îi vizitează destul de des. Dar, în ultima vreme, își ia biletele de avion în funcție de spectacolele și concursurile formației. Atât de mult a însemnat pentru ea prezența pe scenă.
„ La Adamas, am venit pentru că mergând la o sală de sport din imediata vecinătate, am aflat că există și o sală, unde Academia Adamas operează zilnic spirite și corpuri prin dans, cu ajutorul unor «chirurgi» minunați! De fapt, citeam mereu despre numeroasele premii obținute și rezultatele de excepție ale copiilor de aici. Despre grupa de adulți, mi-a vorbit o fostă colegă de la muncă. Am venit hotărâtă să petrec două ore minunate, în fiecare săptămână. Am rămas fascinată, la finalul primei ore, când instructorul a susținut o repetiție cu partenera sa de dans. Despre dans e foarte mult de spus. Prin dans, ne echilibrăm emoțional, momentele de fericire fiind unice. Dansul nu începe și nu se termină…
Este un element, pentru unii dintre noi, vital. În ziua în care mergi la repetiție, îți organizezi programul, pregătești ținuta, apoi, cu emoție, pășești în sala magică, unde muzica, instructorul, colegii, devin parte din viața ta. E puțin spus terapie prin dans pentru că, de fapt, este o stare foarte complexă: curiozitatea executării unor pași noi, stângăcia începutului, bucuria unei execuții corecte. Sunt trăiri frumoase, indescriptibile în cuvinte! Grupul nostru, abia format de ceva vreme, crește și se dezvoltă, de la o săptămână la alta. Pe scenă, am fost și cu alte ocazii… dar, primul spectacol, din 19 decembrie anul trecut, a fost altceva: o mare provocare pentru noi toți! Să ne demonstrăm că avem potențial, că dansul nu are limită de vârstă. Încercăm să socializam cât mai mult, să devenim o «mică familie», în marea casă a dansului Adamas Bacău! Pentru noi, ca adulți, emoțiile sunt inerente: trebuie să te prezinți impecabil, din respect pentru tine și timpul alocat antrenamentului, din respect pentru public și juriu și, nu în ultimul rând, din respect pentru instructorul nostru!
La primul spectacol ne-a fost ca un «părinte», ca un frate «mai mare», care, pentru a ne da încredere, a urcat pe scenă și a dansat coregrafia alături de noi. Suntem adulți, timpul nu ne este prieten mereu, încercăm să recuperăm… A fost și un al doilea spectacol, pentru care eu am plâns, pentru că nu am reușit să fiu în țară. Pentru concursul de la Piatra Neamț, cred că deja seriozitatea și amploarea evenimentului, dorința de a fi în sincron, au concurat cu dorința de a fi în primul rând mentorul nostru mulțumit. Faptul că evoluția noastră a plăcut publicului și ne-a apreciat un juriu de înaltă clasă ne onorează și ne impulsionează pentru alte participări. Venim la dans să ne simțim bine, ne tonifiem corpul, râdem, muzica ne relaxează și cred că pentru toți va deveni un mod de «a fi». Așa simt eu!”
O altă poveste deosebită este cea a Dianei Tiron. Este farmacistă, căsătorită și are doi copii. Soțul și fiul practică artele marțiale, iar Diana împreună cu fiica Adelina fac dansuri și chiar împart scena la anumite festivaluri și concursuri.
„De ce îmi place dansul? Nu știu să răspund decât că pentru mine e pasiune pură, reprezintă locul unde mintea mea se detașează de toată grija, locul unde inima vibrează în ritmul muzicii, acolo unde simți că plutești și unde îți găsești împlinirea personală. Mă bucur în același timp că am găsit și locul și oamenii cu care să împărtășesc aceeași pasiune. Adamas pentru mine reprezintă profesionalism, un standard în dans și un loc unde mă pot dezvolta. Am găsit aici oameni foarte implicați și cu o adevărată dăruire în ceea ce fac, instructori talentați și care transmit mai departe din pasiunea lor. Cum m-am simțit pe scena de la Piatra Neamț? Nu știu dacă se poate transmite în cuvinte toată emoția, alături de întreg mixul de sentimente: entuziasm, bucurie, concentrare și maximă atenție la fiecare pas, dar cred că cel mai mult am simțit apartenența la acest grup, încununarea tuturor orelor de repetiții împreună. Pentru noi care ne rupem câte o oră de 2 ori pe săptămână din programul zilnic supraîncărcat e cu adevărat o realizare fantastică.”
Diana Tiron, asistent de farmacie
O nouă provocare
Acum, formația Magic Dance se află în fața unui nou examen: pe 24 mai va participa la o nouă competiție prestigioasă. Este vorba de Bacău Dance Open, care se va derula în perioada 24-26 mai la Centrul de Afaceri și Expoziții, un eveniment organizat de CSD Adamas Bacău, Federația Română de Dans Sportiv și World Dance Sport Federation.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
