Printre dealuri sinuoase, uneori acoperite de culturi agricole, alteori de pâlcuri de padure si cel mai adesea de pamânturi aride, gazde bune doar pentru scaieti si ciumafai, apasate de valatuci de ceata deasa ce urca dinspre albia Siretului, calatorul ce are drum prin nord-estul judetului Bacau nimereste la un moment dat si pe drumul Damienestiului.
O comuna nici prea mare, nici prea mica, cu vreo 1.600 de suflete, nici bogata, nici saraca, mentionata prima oara acum peste jumatate de mileniu si care pastreaza in tainitele trecutului o istorie frumoasa: cea a oamenilor care s-au ridicat de aici. Din pacare, urmele istoriei Damienestilor, de altfel foarte bogata, s-au sters in cea mai mare parte.
Sa zicem ca mai banal, din mersul masinii, acest lucru se vede pe placutele cu nume de strazi puse pe orice drumeag, de la Primarie si pâna in cea mai indepartata zare locuita. Strada Costache Mortun, strada Ion Agarici, strada Ion Huianu, strada Vasile Mortun si tot asa, pe orice ulita. Primarul localitatii, Puiu Ciobanu spune ca o privire mai atenta asupra biografiei acestor oameni demonstreaza ca la Damienesti a existat o comunitate foarte bine inchegata, care a ajuns la un rang suprinzator.
Totodata, asa afli ca Damienestiul era o localitate infloritoare si animata, ce gazduia un târg important pentru toata zona, avea si o institutie numita pretura, unde activa pretorul, un sef al administratiei si al politiei dintr-o regiune, care reprezenta puterea centrala. Tot la Damienesti existau scoli, un spital si o judecatorie.
Asadar, localitatea era un veritabil târg, ajuns insa la acest nivel si gratie celor care s-au nascut aici si au ajuns somitati in diferite domenii de activitate. Printre numele cele mai importante le mentionam pe al cunoscutului savant si revolutionar pasoptist Ion Ionescu de la Brad, al lui Gheorghe Mortun, fost ministru al lucrarilor publice in mai multe guverne de inceput de secol XX, al celor din neamul Agarici, mentionat si in Istoria Academiei Române, fosti magistrati, ministri, importanti mosieri in zona, chiar si un primar al Romanului, ori Viorica Agarici, cea care la 3 iulie 1941, in calitate de presedinta a filialei de Cruce Rosie Roman si-a riscat viata oprind “Trenul mortii” cu evrei exportati spre lagarele de concentrare, oferind sprijin medical victimelor terorii si salvând astfel mii de vieti. Iar exemplele de alte nume si inâmplari pot continua mult peste limitele admise de spatiul editorial.
Damienestiul inca pastreaza si câteva cladiri care conturau arhitectura târgului de odinioara. Dar calatorului care vede aceste cladiri, care vede numele personalitatilor imprumutate unor strazi iI mai trebuie un lucru sa inteleaga deplin freamatul vremurilor trecute de aici: monografia Damienestiului, elaborata migalos de profesorului Ioan Ungureanu, tiparita relativ recent, o lucrare complexa ce se refera la toate aspectele vietii oamenilor din aceste locuri. Si care a fost sursa si pentru multe dintre informatiile prezentate in acest articol.
