Un sfat, aș avea, valabil pentru toată lumea. Uitați-vă mai puțin în gura politicienilor, și mai mult în buzunare. Și-atunci, veți vedea diferența. Între minciună și adevăr. La ei, sunt promisiunile unei vieți mai bune, la noi, e adevărul crud, demolator. Ei încă se îmbracă în costume de marcă, noi ne suflecăm mânecile pentru a mai trece un hop.
Vă conjur, oameni buni, să primiți cu prudență orice le iese din gură vopsiților de la București. E chiar simplu de explicat. Suntem în campanie electorală, chiar dacă neoficial. Au început, cu mult timp în urmă, să vopsească pereții, în încercarea de a ascunde primul strat, cel original, al realității.
Și îl tot lustuiesc, arătând lumii că fac eforturi să o salveze … de la nu știu ce. Să ne aducem aminte, căci e ușor, despre pensiile „nesimțite”. Minciuna roșie ne prostea, prin vară, că, gata!, s-a terminat cu golăneala, cu „abuzurile și inechitățile”. Hm. Poză de album și-atât. Ele, pensiile unora, sunt la fel de speciale.
Bașca, pensionaților de la Ministerul de Interne le-au alocat, pe șest, o majorare cu 100 de milioane de euro. Să le fie cald, că acuș’ vine frigul. Ar fi trebuit ca și „cumulul pensiei cu salariul” să fie bifat ca rezolvat, în agenda lor. Doar că, așa cum spuneam la vremea respectivă, treaba s-a poticnit la Curtea Constituţională. Prin urmare, liber pentru tinerii pensionari să lucre mai departe, la stat, unde-i mai cald, firește. Iar șoricimea care s-a tot școlit (și încă o mai fac) îngroașă rândurile șomerilor, singura lor vină fiind „lipsa de experiență”. I-au chiorât până și pe experții de la FMI, arătându-le că au desființat, atenție!, „locurile neocupate de funcționarii bugetari”. Și că au reglementat „achiziția de autoturisme, laptopuri și telefoane mobile”. Bravo, boss! Cu asta s-a rezolvat problema risipei, la stat?!
Am rămas noi, proștii, să ducem greul. Și-l vom duce, conștiincioși (ei știu asta), chit că vom duce la reciclat, sacoșe pline cu PET-uri, în schimbul unei pâini și-al unei felii de „mizel”. Vom înghiți gălușcă după gălușcă, așa cum a fost dintotdeauna. Și nu cred că se va schimba, vreodată, rolul. Păi, „dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame”, nu? Din păcate, situația ia proporții de dramă. Inși mediocri și malefici care nutresc iluzia că lumea începe cu ei, conduc mai departe destinele, în Carpați, secătuind energiile țării. Până când?
