Am auzit, zilele trecute, fara legatura cu un anumit târg, vorbindu-se intr-un grup de tineri despre sansa de a face cariera in România. Discutia mi-a amintit o anectoda destul de veche in care un negustor evreu isi incredinteaza fiul unui cioban de-al nostru, cu rugamintea de a-l invata româneste.
Dupa trei luni, ciobanul bate la usa negustorului si, intrebat fiind cine este, raspunde: “Eu, ciuban, adus cupil”. Din pacate, din afirmatiile tinerilor, am inteles ca, in secolul XXI, lucrurile nu mai stau asa. Noi nu imprumutam nimic de la prietenii din Occident, in schimb, ei invata rapid obieciurile românilor.
In timp ce institutiile publice arata ca numarul locurilor de munca a crescut, iar companiile ca ar fi in cautare de specialisti valorosi, acestia din urma simt cu totul altceva. Tinerii sustin ca e o mare diferenta intre a angaja in Vest si a cauta o slujba in România.
Se pare ca marile companii sau, poate, doar sucursalele deschise aici se contamineaza destul de usor de metehnele noastre, incurajând coruptia, indisciplina, lenea, lipsa de onestitate si relatia incorecta cu angajatorul. In acelasI timp, medici, profesori, finantisti, actori pleaca din tara pentru a cauta un loc de munca remunerat in functie de competente si implicare. La noi, sunt pline firmele private de Assistant Brand Manager, Junior Logo Manager, Externalisation Specialist.
Posturi ocupate de tineri, dar mai ales de tinere dragute, imbracate sic, care trimit un mail pe saptamâna si primesc, chiar daca nu stiu sa faca nimic, mii de euro pe luna. “Cei mai multi sunt in HR!” (Human Resources). Asta afirma, cu naduf, unul dintre membrii grupului, care semnase deja contractul cu o firma din Marea Britanie dar nu era bucuros ca pleaca.
“Managerii juniori” sunt (pu)pilele unor politicieni sau directori care dau avize, fac controale, semneaza contracte. Cu ei concureaza, la interviu, tinerii specialisti. Si pierd. “Daca as trai in Ocident, n-as fi ignorat asa” afirma absolventul cu pricina.
Concluzia e ca societatile straine au invatat lectia româneasca si prefera, in loc sa ne educe, sa faca afaceri, chiar platind degeaba zece neispraviti, odrasle ale boss-ilor autohtoni.
Tinerii nostri marturiseau ca le-ar placea sa stea in tara, aproape de familie si prieteni, dar nu se poate. Prin urmare, in loc sa surâda superior, reprezentantii Vac’s, Mac’s sau Bau ar trebui sa declare “Eu, cupil, ajuns ciuban!”
