Dacă facem necesarul pas înapoi pentru a privi imaginea de ansamblu, am vedea cu claritate că situația este cât se poate de gravă. Războiul din Ucraina, criza energetică, revoluția sexuală, criza educației, pandemia, crizele politice și alte evenimente care ne mențin atenția trează nu sunt nici întâmplătoare și nici nu sunt independente.
Toate crizele cu care ne confruntăm în acest moment au o cauza comună și anume conflictul Orient – Occident. Orientul a ajuns la o anumită maturitate politică și economică și nu mai dorește să fie mâna a doua; își revendică întâietatea în luarea deciziilor la nivel mondial și refuză să mai fie doar un rezervor de resurse și o piață de desfacere. Occidentul, învățat cu hegemonia sa de sute de ani nu vrea să predea ștafeta, conștient că acest lucru ar însemna nu doar o decădere politică ci și o prăbușire economică.
Este prea devreme să ne pronunțăm dacă Orientul, în frunte cu China, a câștigat; conflictul este încă la început și se pot întâmpla multe. Dar, din ceea ce văd, se pare că vremea unei rezolvări politice a trecut; ne îndreptăm spre o inevitabilă confruntare militară întrucât nici una dintre părți nu dorește să cedeze. De fapt, îndrăznesc să susțin că ambițiile Occidentului au împins Orientul cu spatele la zid, nelăsându-i nici o soluție pașnică la acest diferend.
Puțină lume a vrut să vadă ce s-a întâmplat la Samarkand, la summitul Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS). După discuțiile dintre Putin și Xi, au urmat discuții extrem de detaliate, în China, între Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, și Yang Jiechi, șeful Comisiei pentru Afaceri Externe, și secretarul Comitetului Politic și Juridic Central, Guo Shengkun. Parteneriatul strategic militar dintre China și Rusia este pe cale să devină unul extrem de serios, având în vedere și problemele din Marea Chinei de Sud.
Între timp, SUA continuă amenințările și înarmarea Ucrainei, în vreme ce Europa dezbate problema spinoasă a sexului îngerilor, pedalând cu putere spre marginea prăpastiei economice. Rusia mobilizează, transmițând un semnal extrem de puternic Occidentului care, însă, este prea orbit de propria propagandă ca să mai poată înțelege ce i se întâmplă.
Dacă ați fi citit literatură de calitate despre cele două razboiae mondiale, ați fi văzut că majoritatea cetățenilor europeni abia așteptau declanșarea ostilităților, convinși că armatele țărilor lor vor tăbăci pieile inamicilor în câteva zile, cel mult săptămâni și vor rezolva toate chestiunile aflate în dispută. Zecile de milioane de morți care au urmat au spus, însă, o altă poveste.
Situația se complică pe zi ce trece. Dacă ar fi existat o rezolvare politică, ea ar fi fost deja aplicată. Din păcate, ne îndreptăm cu pași rapizi spre o rezolvare violentă a problemei. În aplauzele a zeci de milioane de viitoare victime care mănâncă propagandă pe pâine în fiecare zi, convinse că lor nu li se poate întâmplă nimic.
