Anticul Aulus Gellius (125-180 d.Hr.) sustinea ca limita pâna la care un om poate creste este de sapte picioare (2,07 metri). Cu toate acestea, Pliniu cel Batrân (23-79 d.Hr.), in Istoria Naturala, aminteste cazul unui sclav arab, Gabarra, care a fost adus in fata imparatului Claudiu ca o curiozitate extrema. Sclavul masura nu mai putin de 2,89 metri inaltime. Acelasi Pliniu sustine insa ca nu Gabarra era recordmanul absolut, ci un cuplu roman, Pusio si Secundilla, ambii cu o inaltime de 3,02 metri. De-ar fi existat pe-atunci National Basketball Association (NBA), Pusio si Secundilla erau vedete incontestabile… Istoricul mentioneaza chiar si locul in care au fost ingropati cei doi: in gradinile vilei lui Salustius.
Tot de la Pliniu cel Batrân aflam ca piticul Conopis, sclavul preferat al Iuliei, nepoata imparatului Octavian Augustus, a fost cel mai scund om al antichitatii. Conform marturiilor ilustrului istoric roman, Conopis nu ar fi depasit inaltimea de 70 de centimetri. El este insa contrazis de Suetonius, care afirma ca Lycius, un cavalerist roman din vremea aceluiasi Augustus, avea o inaltime de doar 60 de centimetri.
Gladiatorul Athanatos (Nemuritorul) putea candida cu succes, in opinia lui Pliniu cel Batrân, la titlul de cel mai puternic om din lume. Istoricul sustine ca luptatorul aparea echipat cu o platosa de plumb care cântarea nu mai putin de 163 de kilograme, si asta in conditiile in care greutatea maxima pe care un legionar roman trebuia sa o care era de doar 35-40 de kilograme. Alte surse antice amintesc insa de faptul ca un centurion din garda personala a imparatului Augustus, Vinnius Valens, era atât de puternic, incât putea ridica de la pamânt o caruta plina cu amfore de vin si era capabil sa opreasca un car de curse aflat in plina viteza. De altfel, ispravile sale herculeene i-au fost notate in detaliu pe piatra funerara din Roma, chiar la dorinta acestuia.
Pliniu cel Batrân mai relateaza despre faptul ca la Roma exista un anume Marcus Aponius, un barbat cu venerabila vârsta de 140 de ani. Totusi, un recensamânt din anii 70 d. Hr. arata ca in peninsula italica traiau patru barbati cu aceasta vârsta si tot atâtia de câte 137 de ani. Un caz cert, desi mai putin spectaculos decât Marcus Aponius, este cel al oratorului Gorgias din Sicilia, omul care a atins vârsta de 108 ani, o performanta incredibila pentru acele vremuri.
Aristotel sustinea ca un barbat poate procrea doar pâna la vârsta de 70 de ani, in timp ce o femeie poate da nastere doar pâna la 50 de ani, Pliniu cel Batrân il contrazice, mentionând cazul cenzorului Cato, fericitul tata al unui baiat pe care l-a conceput la vârsta de 80 de ani. Cu toate acestea, regele Masinissa al Libiei (240 – 148 i. Hr) detine un record de invidiat de catre toti barbatii din lumea romana, acolo unde virilitatea era aproape un cult, el devenind tata la vârsta de 88 de ani. E drept ca pe-atunci nu exista moda testelor de paternitate…
Locuitorii Bizantului aveau faima de cei mai mari bautori, motiv pentru care se spunea ca acestia locuiau mai mult in bodegi decât in propriile case. Istoricul Aelian (175-235 d. Hr.) consemneaza ca, in timpul unui asediu, generalul Leonides a fost nevoit sa ordone crearea unor bodegi mobile pe metereze, astfel incât soldatii sai sa nu mai dezerteze pentru a-si umple burtile cu vin in oras. Oare cum de n-or fi aflat despre aceasta oportunitate si patronii/antrenorii echipelor noastre de fotbal?
Mai aflam din Cartea recordurilor lumii antice (Allan & Cecilia Klynne, Editura Hous of Guides, 2007) ca, potrivit istoricului Herodianus din Siria (170-240 d. Hr.), imparatul Commodus a fost cel mai galonat gladiator. Obsedat de ideea de a se confunda cu Hercule, renumit pentru faptul ca nu pregeta sa coboare in arena alaturi de gladiatori, Commodus a iesit invingator de 735 de ori din tot atâtea lupte. In medie, un gladiator isi gasea sfârsitul dupa aproximativ zece confruntari. Cum anticii nu aveau experti pentru… Guinness World Records, e de inteles ca in jurul unor recorduri exista controverse…
