Revenire
Nu este prima oară când contestăm situaţia absurdă a absenţei disciplinei limba română din pregătirea viitorilor educatori prin colegiile/liceele/clasele cu profil pedagogic. Suntem întrebaţi de candidaţi la examenul de definitivare în învăţământ (18 iul. a.c.) de ce unele răspunsuri ale lor nu au fost considerate corecte. I-am compătimit pentru că, nefăcând în patru ani de liceu nici o oră de română, bieţii de ei s-au bizuit pe… amintirile din gimnaziu.
Nu se dă, dar se cere
Educatoarelor li se dau 9 cerinţe de limba română, iar învăţătorilor, 7 (de fapt, 6, de vreme ce ultima, de stilistică, poate fi revendicată şi de literatură). Nivelul de dificultate este sub mediu. Norocul candidaţilor este că acum doi ani, la bacalaureat, încă existau cerinţe de limba română, iar formulările din 2018 par identice cu cele de atunci. Ce ne vom face cu cei ce vin după un bacalaureat fără limba română (cel din acest an)?
De la fonetică…
• Cuvintele „niciodată” şi „viorie” nu conţin diftongi. Pentru a le prelucra fonetic, trebuie despărţite în silabe: /ni-cio-da-tă/ şi /vi-o-ri-e/. În silaba a doua, /-cio-/, avem doar două sunete, fiindcă i este literă ajutătoare a digrafului /ci/, iar în al doilea caz, combinaţiile „io” şi „ie” sunt rostite în silabe diferite, fiind vocale în hiat. Alta este situaţia din „bunicii”, unde avem diftongul /ii/: primul i este lung, vocalic, iar al doilea, semivocalic. Chiar şi ortogramele pot conţine diftongi, ca în cazul lui „ne-om”, rostit într-o silabă.
•Cerinţa de a numi un cuvânt alcătuit dintr-o silabă nu trebuia să bage în seamă ortogramele „să m-aştepte”, „de-abia”: m- şi de au fost cuvinte de sine stătătoare, alcătuite dintr-o silabă, dar prin rostire au devenit dependente de următorul cuvânt. Primul, m[ă], l-a pierdut pe ă şi formează silabă împreună cu începutul lui „aştepte”, iar în al doilea, prin elidare, vocala e a devenit semivocală, combinându-se cu a din „abia”. În lingvistică se numesc cuvinte conjuncte.
… la vocabular…
• Sinonimul unui verb este tot un verb, cu aceleaşi caracteristici morfologice: pentru „se furişă” potrivit este „se strecură” (ca în barem), nu „se strecoară” (perfectul simplu nu trebuie convertit în timpul prezent) şi nici „ascunzătoare” (substantiv).
• Dacă se schimbă o categorie gramaticală (gen, număr, caz, mod, timp, persoană etc.) a unui cuvânt nu înseamnă că am exemplificat cu un alt element al aceleiaşi familii lexicale. Deci mărginit şi mărginită se deosebesc doar prin gen, nu şi prin înţeles.
… şi de aici la gramatică
În fraza „Nu vrea luna să m-aştepte/Şi-mi alunecă prin trepte”, ultima propoziţie nu este subordonată: coordonarea prin „şi” este pentru propoziţia principală („Nu vrea luna”) şi nu pentru cea dinainte.
Erată oficială
Nici în acest an C.N.E.E. nu este scutit de erori de punctuaţie (lipsa virgulei din explicaţia cuvântului „toacă: […] începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui [,]la biserică sau la mănăstire”), de ortografie („psiho-motrică”, în loc de „psihomotrică”) sau de conţinut („mut” din „Mut şi eu alături scara”, care este verb, nu poate deveni adjectiv decât dacă îl acceptăm ca omonim parţial.
Tragem cu ochiul la subiectul dat profesorilor de limba şi literatura română şi ne minunăm de o eroare gramaticală: „detalierea unei activităţi de învăţare, relevante pentru”, în loc de „relevantă”. Virgula anulează genitivul anunţat de „unei activităţi” şi reface nominativul [care să fie] „relevantă”; doar absenţa virgulei ar fi motivat menţinerea formei de genitiv „relevante”.
