„Da’ cine vă credeți, băi, «rapacșilor»?”

Pe final de an, una din marile speranțe ale rock-ului românesc, trupa băcăuană Rapax a lansat primul său video-clip: „Demise”. La o astfel de bijuterie artistică, un altfel de text.

Dosar: „Rapax”. Filă: „Demise”. Data: 22.12.2020. Notă informativă: „Carevasăzică, așa, «suntem» șmecheri în continuare! Ne ținem de muzică. De rock. De figuri. Nu ne place sistemul, ne pute, da, da, da, vai, ce ne mai pute… «Suntem» anti, anti-sistem. Băi, sistemul îl formăm noi! Noi!! NOI!!! Noi, familia, școala, biserica, forța armată, legea, băieții deștepți de sus și până jos! Nu ne faceți voi pe noi, ați înțeles? Băgați-vă mințile în cap și treceți în rând, ca toată lumea, că numai noi hotărâm cine, ce și cum. Și când hotărâm, s-a zis cu boieria! Cu figurile. Cu protestu’. Așa că, mai bine v-ați vedea de treabă și ați deveni copii cuminți. Că știm totul despre voi. Tot! Ia să vedem, așaaaa, uite-aici: Rapax. V-ați format acum trei ani, la ideea lu’ ăsta micu, Andrei, care tocmai se înhăitase cu «eroul» din clip, din «Demise», Ștefan Ghiorghiu.

Primul concert l-ați dat în Stage, în decembrie 2017, nu-i așa? Iar titulatura trupei v-a dat-o ăsta pletosu’, zi-i pe nume, Vlad. A găsit-o într-un manual de Latină de a opta, vedeți că știm și asta? Și nu doar trecutul vi-l știm, bă, ci și viitorul; vreți să scoateți un EP de trei piese, poate chiar patru. Ei, ce ziceți? Mai vreți? Vă mai dăm. La fiecare.

Pe rând. Începem cu tine, Andrei, ia fii antenă aici! Nume: Bostan. Prenume: Andrei. Data nașterii: 27.06.2005. Loc: Bacău. Buletin nu, nu ne interesează…. adresa, nu, nici asta, na c-am găsit: elev în clasa a IX-a, a IX-a B, ca să fim mai exacți, la Colegiul «Mihai Eminescu». Ești rebel, cum era și taică-tu, Cornel, că de-aia i-ai moștenit și pasiunea pentru tobe. Cu bețele rămase de la el ai început să dai prin geamuri și canapele la vârsta de trei ani.

Adormeai pe scaune, la concerte, în «cântecele de leagăn» ale celor de la Masked Toys, vezi că nu ne scapă nimic? Te dai în vânt după Slipknot, Red Hot Chilli Peppers, Meshuggah sau cum draq’ le-o mai zice ăstora și mai știm că la preferințe nu vei trece niciodată Metallica, că-i prea mainstream, ci Megadeth, hehehe, cum te mai facem noi în foi de viță, măi băiete! Știm și cât lapte ai supt de la maică-ta, de la Ioana, așa că, spune drept: n-ar fi mai bine să te potolești?

La fel cum ar trebui să te potolești și dumneata, domnișoară Alexandra Hrincescu! Păi se poate ca o fată frumoasă, de clasa a X-a, a X-a C la «Vrănceanu», ca să nu crezi că ne scapă ceva, ha, ha!- deci, o fată așa ca dumneata, una născută pe 26 februarie 2004 într-un oraș ca Bacăul, în loc să-și vadă nice and easy de treabă, să se apuce cu dea cu vocea în sistem?

Îți place muzica? Îți place, că doar și tatăl dumitale asculta chestii precum Led Zepellin sau Nirvana. Bun, bun… Și nouă ne place, cum să nu ne placă? Prin urmare, de ce nu te apuci ’mneatale să cânti ceva așa… mai de-al nostru? O manea, de exemplu? Nuuuuuuuuuu-ți place, sigur că nu-ți place! Dumneata ești cu Rammstein. Ești cu Nirvana.

Atunci de ce nu-ți vezi doar de școală, că doar înveți foarte bine? De școală și de obiectele preferate. De Chimie, de Germană, că poate te faci medic. Sau profesoară. Chiar crezi că Rapax este – cum spuneai?- «eliberarea de la starea de disconfort» sau poate că era «confort»?

Ia să ne așezăm și noi mai confortabil și să vedem ce avem despre Tudor. Buun! Tudor Păun, născut la 19.04 2003 în Bacău, elev în clasa a XII-a A la Colegiul Național «Gheorghe Vrănceanu».

«De voie, de nevoie», ca să te cităm, ești pasionat de mate-fizică, mai ales că intenționezi să urmezi Facultatea de Inginerie Aerospațială. Știi ce, să ne rezervi și nouă niște bilete spre Marte pentru primăvara lui 2030, ok? He-he-he-he, hai bă, stai flexat, că ne place și nouă caterinca! Ai început cu «Phantom of the Opera» al lui Iron Maiden și ai continuat cu bass-ul lăsat moștenire de frati-tu. Îți plac Daft Punk, Muse și Rammstein și crezi că «Rapax este un lucru foarte bun pe care l-am făcut cu timpul meu liber; practic mi-am găsit un loc». Serioso? Păi uite că noi nu credem că Rapax e un lucru foarte bun. Ba din contra, moșule, înțelegi?

Dar tu, tu, Vlad Prisacariu, înțelegi? Că doar ești și tu băiat deștept. Elev într-a XII-a D, tot la «Vrănceanu», îți plac informatica, mașinile, tehnologia, și domeniul A/V, adică audio-video pentru fraierii care n-au habar. În plus, te-ai născut la Oradea, adică mai aproape de Viena decât de Moscova. Și la anul, pe 6 martie, faci 19 ani, ceea ce ar însemna că ar cam trebui să-ți alegi un drum în viață. Altul decât Rapax, nu crezi? De ce te încăpățânezi? Doar știi că noi știm totul. Îți mai aduci aminte cum ai început să te apropii de rock? Aveai opt anișori, erai singur acasă – singur, ce cringe ! – ai intrat pe youtube și ai dat de Drowning Pool.

Apoi a venit chitara făcută cadou și tot restul, adică Daft Punk, Ocean Drive, Sick Of It All și celelalte pasiuni nesănătoase, inclusiv Rapax. Vezi cum le mai știm noi pe toate? Știm până și faptul că adori hardcore-ul, deși nu i-ai ascultat pe tăticii de la Bad Brains sau nu i-ai ascultat ÎNCĂ, prietene. Și atunci, de ce te încăpățânezi? De ce vă încăpățânați, «rapacșilor» să arătați lucruri în alb și negru? Hai, lăsați capul jos și alătura-ți-vă frumos turmei.

Altfel, o să o aveți viață grea! Și voi, și toți ceilalți care vă susțin, Sorin Antohi, Mihai Grecea, Ioana Bostan – avem toate numele – nu vă faceți iluzii! Sunteți talentați, cu bun simț, gândiți cu capul vostru, iar astea nu sunt pe placul nostru. Așa că vom face totul ca vocea și mesajul vostru să fie anihilate. Pentru că doar noi contăm! Doar vocea noastră trebuie să se facă auzită! Doar vocea noastră trebuie… Doar vocea noastră… Doar vocea… Doar…”