A apărut recent, la Editura ,,Parla”, un nou volum din seria ,,Cuvinte și expresii de duh parlamentăresc”. Volumul, îngrijit de Institutul de Lingvistică al Parlamentului României, poartă și un subtitlu semnificativ: ,,Golănisme noi în mahalaua aleșilor”.
Cuvintele și expresiile care ne mișcă sufletul se nasc, fără excepție, din sudoarea netrucată a plugarului, din zvârcolirile sincere ale străzii și mahalalelor, din inocența pruncilor care nu cunosc încă mizeria umană. După ce ele se rostogolesc în aceste zone, vine lingvistul și le trimite în varii studii și dicționare, propunându-le sensuri și reguli de utilizare. De aceea merită mulțumiri și Institutul de Lingvistică al Parlamentului României pentru acest nou volum care, încă o dată, ne sugerează că limbajul celebrilor borfași și hoți de cai din nu mai puțin celebra Baltă a Brăilei pălește semnificativ în raport cu idiolectul mahalalei politice.
,,Milițian reșapat”, „prostule”, „trădător”, „gunoi” capătă sensuri noi. ,,Gunoiul” pute a deșeu uman, e sursă de infecție (,,A pus mâna pe mine, gunoiul ăsta”), ,,milițianul” este încarcerat, fără scăpare, în paradigma celebrelor bancuri (,,Ești milițian, milițian rămâi”), ,,prostul” devine retardat, ,,trădătorul” este trimis la zid etc. „Imbecilul” și „golanul” par a fi, deja, substantive proprii.
Pentru partide, volumul amintit propune clasificări proaspete: ,,partide de fasciști”, ,,partide naziști”, ,,partide de interlopi”, ,,partide de imbecili”, ,,partide de golani”. Expresiile aparent iubitoare trădează apucături de canibalism: ,,Era să mă mâncați, doamnă!”
Salubrizarea curentă nu mai poate fi realizată cu un aspirator obișnuit. Cămașa de forță este noul trend al igienizării: „La balamuc! […]. Lăsaţi circul în sală, nu ne intimidați”. Respectul pentru doamne intră într-o nouă eră a politeții: „Mincinoasă ordinară!” Nomenclatorul de meserii se îmbogățește cu ,,lingăul de clanțe” (,,linge clanța la americani”). ,,Gherbedeul” din satul copilăriei mele are deja ștaif lingvistic: ,,Derbedeul dracului!” Nici moartea nu mai e ce-a fost; nu mai vine asistată imperial de pâlpâitul tandru al unei lumânări: „Votează în morții mă-tii, că te bag în saci de plastic!“
Trăim vremuri ferice, de mari primeniri. Până și ,,limba noastră-i o comoară” a devenit cu totul altceva. Noua cultură organizațională a Parlamentului prinde contur. Suntem martorii unei revoluții lingvistice fără precedent. Vă imaginați cum va arăta, în curând, Abecedarul?
