Repunere în context
Acum un secol şi jumătate, poetul naţional al românilor de până la ivirea lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, a fost rugat de comitetul organizatoric al Serbărilor de la Putna (secretarul acestuia, Mihai Eminescu) să scrie un imn ocazionat de împlinirea a patru secole de la târnosirea Mănăstirii Putna. Poetul a alcătuit nu unul, ci două, datate Paris, iunie 1871: Imn religios și respectiv iulie 1871: Imn la Ștefan cel Mare. Sintagma din titlu ne-a fost inspirată de strofa întâi a „Imnului religios”: „Etern Atotputernic, o, Creator sublime,/ Tu, ce-ai dat lumii viaţă şi omului cuvânt,/ În Tine crede, speră întreaga românime…/ Glorie Ţie-n ceruri, glorie pe pământ!” (Ultimul vers devine refren şi pentru celelalte patru strofe.)
Finalul este apoteotic: „Etern Atotputernic, o, Creator sublime,/ Tu, care ţii la dreapta-Ţi pe Ştefan, erou sfânt,/ Fă-n lume să străluce iubita-i românime…/ Glorie Ţie-n ceruri, glorie pe pământ!”
Imn lui Ştefan
Respectând normele speciei (fr. hymne, preluat din latinescul hymnus, ajuns aici din grecescul hymnos „cântec de biruinţă”), Vasile Alecsandri preamăreşte faptele glorioase ale marelui domnitor, abordând un ton adecvat memoriei colective puse în relaţie cu unicul Ştefan. Titlul corect al poeziei este Imn la Ștefan cel Mare (deci nu „lui Ștefan…”), cu subtitlul „Cântat la serbarea Junimii Academice Române, dată în memoria nemuritorului erou, la Mănăstirea Putna, în 15/27 august 1871”. Începutul imnului este evocator-eternizant: „La poalele Carpaţilor,/ Sub acest vechi mormânt,/ Dormi, erou al românilor,/ O, Ştefan, erou sfânt!/ Ca santinele falnice/ Carpaţii te păzesc/ Şi de sublima-ţi glorie/ Cu secolii şoptesc”. Ultimele două strofe (în total, tot cinci) cheamă la unitate pentru binele comun: „În timpul vitejiilor,/ Cuprins de-un sacru dor,/ Visai Unirea Daciei/ C-o turmă şi-un păstor./ O, mare umbră-eroică,/ Priveşte visul tău:/ Uniţi suntem în cugete,/ Uniţi în Dumnezeu!// La poalele Carpaţilor,/ Lângă-al tău vechi mormânt,/ Toţi în genunchi, o, Ştefane,/ Depunem jurământ:/ «Un gând s-avem – în numele/ Românului popor –/ Aprinşi d-amorul gloriei/ Ş-al patriei amor!»” (Am respectat scrierea cu italice/cursive a fragmentelor de mai sus, ca în textul lui Alecsandri.)
Pe muzica lui Al. Flechtenmacher, imnurile au fost cântate la sfințirea darurilor aduse de studenți, respectiv la așezarea acestora pe mormântul lui Ștefan cel Mare şi au fost tipărite pe foi volante distribuite participanților la Serbare.
Iniţiativa Serbării se pare că i-a aparţinut lui Mihai Eminescu (el „a «clocit» ideea”, îşi aminteşte T. V. Ştefanelli).
În mijloc de august 2021, la Mănăstirea Putna a fost reeditată atmosfera a ceea ce atunci s-a dovedit a fi primul eveniment cultural-religios cu caracter panromânesc.
