Duminică se împlinesc 22 de ani de când Cătălin Marcel Cursaru pășea triumfător în Liga I, dărâmând poarta Stelei, chiar în Ghencea. Și tot vara asta se fac 20 de ani de când porțile- mai întâi cele ale echipelor adverse și apoi cele ale primei ligi- au început să se închidă în fața lui Cursaru.
Într-un anumit fel, parabola lui Cursy-gol este parabola FCM Bacău de după 2000. Acum sus, gata să înscrie din foarfecă împotriva lui Dinamo, iar în momentul următor jos, fără a se mai putea ridica vreodată. Și când te gândești că un fotbalist precum Cursaru a avut toate cărțile în regulă pentru a face carieră cu adevărat. Începând cu povestea venirii sale la FCM Bacău în iarna dintre 1999 și 2000.
Deși la mijloc era vorba doar de un jucător de Divizia C, știrea a ținut prima pagină a ziarelor. Tam-tamul era pe deplin justificat pentru că, după ce-l ochise la Chimia Brazi, președintele FCM-ului, Chivorchian reușise să-l aducă la Bacău, învingând concurența Stelei Și asta într-o perioadă în care la Steaua veneau fotbaliști de fotbaliști, nu glume de genul celor ce poposesc azi pe la Palatul lui Gigi Becali.
De partea lui Cursaru s-a așezat apoi istoria cu Petrolul, clubul care-l formase și care nu ajungea în ruptul capului la un acord de transfer cu FCM Bacău. Chiar dacă a pierdut jumătate de sezon, atacantul de 21-22 de ani a câștigat interesul publicului băcăuan care de-abia aștepta să-l vadă jucând. Iar când a început să joace, Cătălin Marcel Cursaru nu s-a mai oprit decât la „The Play of the Day” pe CNN.
Două goluri fabuloase cu Steaua, în prima etapă și apoi un hat-trick de poveste contra Oțelului în runda secundă, la Bacău, în fața unui stadion care scanda necontenit „Cur-sa-ru! Cur-sa-ru!”. Până și numele îl ajuta: nume de atacant rapace. Alături de nume și de renume, Cătălin avea execuții stilate, un sprint ucigător și o teribilă foame de gol. La drept vorbind, totul a început să se sfârșească cam atunci când s-a terminat și foamea.
Ca și rebelul Eddie din videoclipul lui Tom Petty „Into the Great Wide Open”, pe Cursy nu l-a ajutat deloc lumina reflectoarelor, iar aici nu vorbim despre nocturna din Ghencea ori cea de pe „Dumitru Sechelariu”. După un al doilea sezon en-fanfare, ce i-a adus titlul de golgheter dar nu și un transfer, FCM Bacău refuzând oferta de aproape 2 milioane de dolari din partea Herthei Berlin, Cursaru s-a stins.
Încet, dar iremediabil. Niciun ziar nu a titrat „Eddie Axed”, poate și pentru faptul că lui Cătălin Marcel Cursaru îi plăceau manelele și nu rock-ul. Pe ritmuri de „Of, viața mea”, cariera lui Cursaru s-a scurs apoi pe la Vaslui și Breaza, dar și azi, la 20 de ani distanță, reușitele sale cu Dinamo, Steaua, Oțelul sau Rapidul păstrează în și ca fundal tunurile din „For Those About to Rock”.
