Exista o casa in Cartierul CFR de unde primavara pare ca nu vrea sa plece niciodata. E o casa obisnuita, cu o curte mica, la poarta careia te intâmpina cu latraturi un catel ceva mai mare decât un pechinez.
„El e Adrian Nastase. Asa l-am botezat. A cam imbatrânit, are 12 ani acum”, explica gazda, Octavian Floares, un nonagenar hâtru.
Mai incolo ne arata un motan frumos, alb, pe nume Victor Ponta, pe lânga care tocmai trecea in fuga o pisica tarcata, pe nume Elena Udrea.
In curte i s-au aciuat mai multe pisici, dupa ce o casa din vecinatate a fost demolata, iar stapânii le-au abandonat. Pe toate le-a botezat cu nume de politicieni, fiindca a simtit nevoia sa aiba aproape de el un guvern mai serios decât cel adevarat.
La cei 90 de ani, isi cauta tot timpul de lucru, cât mai relaxant, fiindca supararile iI provoaca riduri, iar el le evita.
Iar deviza lui, scrisa pe o pancarta aninata de o magazie, este “Foaie verde bat / De n-ai treaba, fa-t !”.
Curtea cu ghiocei
Gazda noastra are insa o mare pasiune pentru flori si tot felul de ciudatenii botanice. Chiar zilele acestea, in curtea sa mijesc pâlcuri-pâlcuri de ghiocei, care probabil ca pe la prima zapada vor si inflori, plapânzi, albi ca neaua. Toata iarna, in curtea domnului Floares, ghioceii tin piept cu stoicism frigului.
Pe la Boboteaza se implineste obiceiul sa apara o noua generatie de ghiocei, asa cum se intâmpla de 20 de ani. Ghioceii domnului Floares nu cresc intâmplator in curtea sa.
“Acum doua decenii am primit câtiva bulbi de ghiocei de la o cunostinta de la Gradina Botanica din Bucuresti. Sunt o specie aparte, cu flori mari, nu ca plantele din vegetatia spontana, de pe la margini de padure. De atunci, ii cultiv permanent.
Chiar si atunci când e ger si zapada, florile sparg gheata si isi fac drum spre lumina”, spune Octavian Floares, care isi priveste florile firave ca pe propriii sai copii.
Pensionarul nu s-a gâdit vreodata sa vânda ghioceii. “Florile nu se vând, se dau gratis. Bani de pâine am suficienti”, spune pensionarul.
Pasiune
La viata sa, Octavian Floares a fost ceferist, iar sotia, Florica Floares, a fost secretara la Spitalul Judetean timp de peste doua decenii. Barbatul a muncit mult, dar a si calatorit pe masura, asa ca a avut ocazia sa vada si multe tari straine.
A profitat din plin de asta pentru a-si cultiva propria pasiune pentru natura si mai ales pentru flori si curiozitati vegetale.
“Am ajuns si in Insula Rhodos si de acolo am adus o specie uriasa de usturoi, a carei capatâna cântarea 400 de grame, de am avut probleme si la vama, ca nu stiau ce e minunea”, povesteste Octavian Floares.
Pentru o vreme, a cultivat usturoiul, dar plantei nu i-a mers prea bine in clima de la noi. Din alte zari a adus semintele unei flori care a crescut in curtea sa din cartierul CFR pâna a ajuns la inaltimea de patru metri.
A mai avut si o specie de dovleac ce se lungea pâna ajungea la doi metri si multe altele asemenea, ca intr-o minigradina botanica. Acum, in prag de iarna, ciudateniile de pe lânga casa sunt un lamâi, care insa nu a rodit, asa ca i-a atârnat printre ramuri niste patlagele mici si rosii. Apoi, mai are câteva tufe care au rodit ardei iuti de toate culorile, simultan: când sunt cruzi sunt mov, apoi devin verzi, iar la maturitate sunt rosii.
Insa marea sa pasiune ramân florile, ce ii umplu peticul de pamânt din jurul casei de când da coltul ierbii si chiar peste anotimpul friguros, când Baba Iarna se instaleaza pe aici cu toate bagajele si catrafusele ei.
