Intrăm peste câteva zile în luna mai, luna florilor, a curăţeniei şi reînvierii deplină a naturii. La sate, lucrările agricole sunt în toi, la oraşe, de obicei – era un obicei bun -, locatarii blocurilor dar şi cei din cartiere ieşeau în număr mare la curăţenia spaţiilor verzi, toaletarea gardurilor vii, văruirea pomilor, plantarea florilor, întreţinerea gazonului, transportarea deşeurilor la platfomele de gunoi. Era, hăt, de mult!, o întrecere între străzi şi blocuri, participa şi Primăria Bacău, prin serviciul de specialitate, care venea cu puieţi, garduri vii, flori, acolo unde erau solicitări. Se derula şi un concurs, „Cea mai frumoasă stradă”, „Cel mai frumos spaţiu verde” etc., vă mai amintiţi?, în iunie – iulie se acordau premii şi gospodarii deveneau „eroi” ai jurnalelor de ştiri. Imaginile par din altă lume…
Anul acesta, în afară de câteva intervenţii ale salariaţilor de la Primărie prin parcuri şi străzile principale, nu se vede aproape nimic, oamenii nu mai au entuziasm şi iniţiativă în demararea unor asemenea lucrări, în condiţiile în care „edilii” sunt ocupaţi permanent cu dezbateri politice, boicotarea oricărei iniţiative, schimbarea şefilor instituţiilor publice, a directorilor de şcoli, primenirea consiliilor de administraţie, angajarea „pilelor” etc., când prioritare sunt lucrările de investiţii, proiectele prin care să atragem urgent bani europeni, în condiţiile în care bugetele locale şi centrale au o foarte slabă alimentare. A început prin oraşele şi comunele noastre vreo lucrare? A intrat vreun euro nou-nouţ în conturi? Sunt şase luni pierdute, efectiv pierdute.
Mâine vine vara, concedii, toamna este scurtă, iar iarna nu se lucrează pe şantiere, astfel că trece anul, şi apoi încă unul, ne trezim că intrăm în campania electorală şi o luăm de la capăt, dăm vina pe vreme, pe adversarii politici, greaua moştenire, pe…se…de, şi nu avem curajul să ne uităm în urmă la paşii de curcă beată pe care i-am parcurs, la adâncimea amprentelor pe care le-am lăsat. Cine mai are curajul şi demnitatea să tragă perdeaua de pe oglindă, să privească imaginea şi să iniţieze un dialog sincer cu cel de pe sticlă, să-i pună întrebări, multe întrebări, iar răspunurile să le strige în piaţa publică.
