Viața e complicată. Când crezi că e simplu, de fiecare dată, cineva se găsește s-o complice rău. Bunăoară, politicienii de carton pe care îi tot avem, de ceva timp, prin fruntea țării. Cu gândul departe de nevoile plebei, bărbații agățați cu disperare de frâiele României, acompaniați de câte o muierușcă îmbrăcată ciudat (care, pesemne, n-a intrat în gura Danei Budeanu, încă), insistă să manevreze, cu amatorism, butoanele.
Deși, dacă ne amintim, prin toamna trecută, partidul „boss-lui” de la Cotroceni ajunsese pe locul doi, la algerile parlamentare. Dar, cum ziceam, viața e complicată și, nu se întâmplă ca, mereu, cine e cel mai bun să ajungă pe scaunul câștigătorului. Cert e că, după un an de-a dreptul dezastruos, în care au lătrat continuu la adresa social-democraților (ajutați sistematic de serviciile mereu cu interese obscure și de patronii de trusturi media care au creat tensiune socială și mai ales confuzie în rândul electorilor), la orizont se întrevede o alianță de neînchipuit, mai acu’ anu’.
După ce au încercat cu degetul ciorba fierbinte, căutând la foștii aliați (deghizați în patrioți care vor să salveze România) gustul perfect al guvernării liniștite, dacă se poate fără curioși și prea mulți băgători de seamă, „băeții” imaturi (cu biografii ascunse, pline de mondenități dubioase, în dauna isprăvilor mai consistente) își invită la manetă potențialii colegi de guvernare, până mai ieri „ciuma roșie”, vinovată de tot răul din țară, ținând strâns în mâini cuțitul cu lamă lată din care să taie felii consistente pentru sine și pentru minoritățile de care, se pare, nu vom mai scăpa vreodată.
Loviți de hemoragie internă (zeci de dezertori urmându-și fostul lider mazilit de premierul demis), amatorii de la guvernare par dispuși să facă pact și cu diavolul, cum spune vorba, invitându-l într-un joc murdar, periculos, menit să dezbine plebea și așa dezorientată de culorile de pe eșichier. Ciudat e că într-o amnezie totală, Wuhannis și compania au uitat de toate înjurăturile gen „Puie MSD”, premierul demis trecând de la „nu luăm prizonieri” la „vom împărți mwia cu psd”. Se demonstrează astfel, încă o dată, că politica e o … „curbă”, perversă și periculoasă pe care, dacă ai apucat să calci, riști să rămâi „decentrat” pe viață. Măcar de-ar fi cotitura care să ducă țara pe drumul centrat, cel bun!
