Thales, unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei antice, a fost întrebat: Care este cea mai grea știință? El a răspuns: cunoaşterea de sine. Între cei din vechime era renumit dictonul: Cunoaşte-te pe tine însuţi (Socrate). Sfinţii Augustin şi Bernard afirmă în această privinţă că dictonul – Gnoti se auton – Cunoaşte-te pe tine însuţi -, pus în practică, duce la cea mai înaltă şi la cea mai folositoare ştiinţă, duce la formarea omului de caracter.
Cunoaşterea de sine duce la umilinţă; umilinţa duce la roade bogate de virtute; roadele duc la Dumnezeu prin aproapele pentru care sunt făcute.
Fariseii socoteau că o faptă bună este cu adevărat bună în măsura în care este în conformitate cu Legea. Isus o consideră bună în măsura în care corespunde intenţiei drepte, pornită din inimă, din iubire şi este bazată pe smerenie, fiind făcută sub inspiraţia Duhului Sfânt.
Ce este smerenia? Fără o descoperire divină, susţine sfântul Laurenţiu Iustiniani, nimeni nu poate şti ce este smerenia; de aceea, cei mai mulţi îmbrăţişează numai umbra smereniei. Numai smerenia stă la temelia sfinţeniei, ea este mama, rădăcina şi izvorul tuturor virtuţilor.
Ca faptele să aibă puterea necesară de a face fericit pe autorul lor atât pe pământ cât şi în ceruri, trebuie să pornească dintr-o inimă smerită, fiindcă Învăţătorul spune: Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor (Mt 5,3). Isus, în calitate de Fiu al Omului, este smerenia divină întrupată, este pe cea mai înaltă treaptă, fiindcă s-a smerit făcându-se om şi ducându-şi crucea.
Trebuie să fie un lucru foarte preţios smerenia, dacă şi mândriei îi place să se ascundă sub mantia ei pentru a nu cădea în dispreţ; iar, pe de altă parte, trebuie să fie un lucru deosebit de urât mândria, când nu îndrăzneşte să se arate descoperită, dar este constrânsă să se acopere cu vălul smereniei, spune sfântul Bernard.
Fiindcă inima smerită dă valoare faptelor noastre, să ne rugăm asemenea sfântului Francisc de Assisi: Doamne, dacă vrei să-mi dăruieşti darurile tale, să-mi fii şi păzitor, deoarece eu nu mă pot încrede în mine, fiindcă sunt un tâlhar atât de mare încât pot fura şi de la tine!
Pr. Richardo-Dominic Baciu
