In ciuda faptului ca actualul Guvern a fost mandatat doar sa gestioneze treburile tarii pâna la alegeri, neavând, deci, voie sa se ocupe de probleme cu termen mai lung de 11 decembrie, premierul tocmai a anuntat ca se scot la vânzare o serie de actiuni la companii de stat aflate pe profit.
Problema este extrem de periculoasa deoarece, pe de o parte, dupa cum spuneam, actualul Executiv nu are mandatul popular care sa-i permita acest lucru iar, pe de alta parte, este cel putin ciudat sa vinzi gaina cu oua de aur.
Companiile vizate de premier se afla pe profit, sunt in activitate, nu au probleme foarte mari, ba, mai mult, au perspective extraordinare. Si ma refer aici la “perla coroanei” care este Portul Constanta, care poate deveni principalul punct de intrare al marfurilor din Asia in Europa, surclasând Rotterdam-ul olandez. Tocmai din acest motiv, de ani de zile, se vorbeste prin subterane despre un santaj la adresa României, care nu este primita in Spatiul Schengen pentru ca Olanda voteaza contra deoarece Bucurestiul nu ar fi acceptat propunerea de privatizare a Portului Constanta.
Revenim: aceste companii produc bani pentru buget. Adica bani pentru Sanatate, Educatie, Ordine Publica, Aparare. Banii vin constant, an de an sa alimenteze un buget tot mai pricajit. Care ar fi logica dupa care Statul ar vinde firme care alimenteaza Bugetul national? In mod logic, Statul nu ar avea nici un interes sa vânda. Dar, de când vorbim de logica in politica?
Pentru ca, pe de o parte Guvernul anunta ca doreste sa vânda companiile profitabile, sau macar parti din ele, iar, pe de alta parte, acelasi Guvern arunca la gâste vreo 11 milioane de euro pentru a rascumpara Cumintenia Pamântului. O afacere absurda, in care Guvernul a investit pentru a-si crea imagine si care a dat chix.
Pâna la urma, nu cele 11 milioane sunt principala problema, desi reprezinta o suma importanta, ci faptul ca se creeaza un precedent. Si cum au existat “baieti destepti” care au facut bani in energie, in privatizari dubioase sau in afaceri cu cesionarea drepturilor litigioase, si in acest domeniu o sa apara, cu siguranta, destui care sa gaseasca sau chiar sa inventeze mostenitori care sa ceara operele din Muzeul National de Arta si sa ceara, apoi, Statului sa le rascumpere.
