Fondurile cheltuite pentru campania electorala nu pot fi verificate in totalitate. O serie de scapari, intentionate sau nu, ale legislatiei, ofera aportitele” necesare cheltuirii fara masura pentru sustinerea candidatilor.
Conform prevederilor Legii 334/2006 privind finantarea partidelor politice si a campaniilor electorale, plafonul cheltuielilor pentru un candidat la Senat este de 500 salarii minime brute pe tara (aproximativ 75.000 euro), iar pentru un candidat la Camera Deputatilor plafonul este de 350 salarii minime brute pe tara (aproximativ 50.000 euro). Insa aceste sume au doar un caracter orientativ, din pricina atributiilor limitate de control ale Autoritatii Electorale Permanente. Conform legii mai sus amintite, Autoritatea Electorala Permanenta poate sa dispuna efectuarea de verificari doar in ceea ce priveste sumele alocate din conturile partidelor. Prin urmare, sunt cel putin doua posibilitati de efectuare a unor cheltuieli suplimentare pentru sustinerea campaniilor electorale, ce nu pot fi verificate.
Bani la negru
O prima modalitate prin care campaniile pot fi supra-finantate este cea a platii „la negru” sau subevaluate. Pentru confectionarea de mash-uri, tiparirea pliantelor sau a altor publicatii cu caracter electoral se incheie, nu o data, contracte mult sub pretul pietei, ceea ce le convine atat candidatilor, care oficial se incadreaza in plafonul legal, cat si societatilor sau persoanelor fizice cu care sunt parafate contractele, din simplul motiv ca taxele platite catre stat sunt mult mai mici, in timp ce sumele reale incasate sunt mult mai mari.
Plata prin asponsori”
Daca nu este agreata plata la negru, exista un alt mod in care pot fi suplimentate cheltuielile pentru campania electorala. Este vorba de platile efectuate de societati sau persoane fizice implicate in sustinerea unui candidat. Atat timp cat Autoritatea Electorala Permanenta nu are autoritatea de a controla decat conturile formatiunilor politice, platile efectuate de simpatizanti nu au cum sa fie tinute sub control. Prin urmare, nu este nimic ilegal ca o societate oarecare sa plateasca pentru materialele promotionale ale unui candidat sau sa ii asigure acestuia prezenta in paginile ziarelor sau in emisiunile electorale radio-TV.
Bacaul electoral
Orasul Bacau a devenit o „orgie coloristica”. Unde te uiti, sunt afise, postere, mash-uri. Prin cutiile postale sau chiar pe presurile din fata usilor apar zi de zi pliante. Sunt organizate concerte, sunt oferite pachete cu materiale de campanie. Toate acestea costa multi bani, si este putin probabil ca se incadreaza in plafoanele stabilite de Legea 334/2006. Insa la momentul controlului toate cheltuielile se vor incadra in limitele legale. Din simplul motiv ca, asa cum s-a aratat mai sus, exista modalitati de a „evita” o dare de seama mai amanuntita asupra banilor dati cu nemiluita pentru un post caldut de deputat sau senator.Emilian Berceanu
