„Cum se poate prăbuși civilizația occidentală” este titlul unei analize publicate de BBC luna aceasta și în care se precizează, pe baza unor estimări, că așa-zisa „lume civilizată” poate să fie spulberată rapid în urma acțiunii combinate a două tipuri de factori: criza ecologică și stratificarea economică. Rachel Nuwer, autoarea analizei, pornește de la o idee a economistului Benjamin Friedman de la Harvard, care a comparat civilizația occidentală cu o bicicletă ale cărei roți sunt ținute în mișcare de creșterea economică:
„În cazul în care forța care pune în mișcare bicicleta slăbește sau chiar se oprește, stâlpii care definesc societatea noastră – democrație, libertăți individuale, toleranță socială și mai mult – ar începe să se clatine”.
Revenind la cei doi factori, articolul spune că în categoria amenințărilor ecologice se includ epuizarea resurselor naturale, cum ar fi apa freatică, solul, pescuitul și pădurile – toate acestea putând fi agravate de schimbările climatice.
Problema o cunoaștem pentru că deja ne confruntăm cu ea pentru că nu mai avem resurse și nici voință să conservăm aceste resurse. Problema lemnului exploatat sălbatic este arhicunoscută, dar nu trebuie uitat nici că există zone din țară amenițate de deșertificare, că braconajul piscicol pune probleme tot mai mari sau că ne batem joc de rezervele de apă.
Dar, mai înainte ca factorii ecologici să ne amenințe, problema stratificării economice are șanse să ne afecteze mai mult. Este vorba de creșterea inegalităților, iar scenariul a fost modelat pe computer la Universitatea din Maryland de către matematicianul Safa Motesharrei.
„În acest scenariu – scrie în articol – elitele împing societatea spre instabilitate și o eventuală prăbușire prin conservarea unor cantități uriașe de resurse și bogății, lăsând puțin sau deloc spațiu pentru oamenii de rând, care depășesc cu mult numărul lor, dar îi susțin cu forță. În cele din urmă, populația activă se prăbușește deoarece partea de bogăție alocată acesteia nu este suficientă, urmată de prăbușirea elitelor din cauza absenței forței de muncă”.
Desigur, discuția este mai profundă și analiza merge în resorturile cele mai intime ale societății; sunt multe de spus despre acest subiect, însă un lucru pare să fie clar: câtă vreme avuția națiunilor s-a împărțit în mod relativ echitabil, pacea socială nu a fost tulburată.
