Propaganda americană ne spune că, atunci când poporul nu mai suportă dictatură, se revoltă, dă jos dictatorul și toată lumea e fericită. Filme de genul ăsta au fost produse pe bandă rulantă la Hollywood simplificând istorii complicate, conspirații elaborate și transformări sociale produse de-a lungul deceniilor.
E foarte ușor, azi, să spui că poporul francez nerecunoscător s-a răsculat și a omorât familia regală apoi a declanșat Teroarea contra aristocrației și, în general contra celor care nu agreau Revoluția. La fel se simplifică și revoluția bolșevică: niște țărănoi l-au ascultat pe Lenin și au decis să răstoarne guvernul și să ucidă familia țarului. Să nu ne prefacem că Revoluția franceză a izbucnit așa, din senin și că Vechiul Regim nu avea nici o vină. La fel și în Revoluția bolșevică; aceasta nu a izbucnit doar pentru că așa a vrut Lenin. De unde a apărut Teroarea iacobină? Ce-i mâna pe mujici să ia gâtul aristocraților și „burjuilor”? Când consideri că e normal ca 1% din populație să dețină 99% din bogății, se poate întâmpla să apară astfel de accidente.
Teroarea e o constantă a istoriei fără a fi monopol al forțelor de stânga. Naziștii au instituit și ei teroarea lor la adresa contestatarilor, a exponenților fostei Puteri și a claselor considerate inferioare. Teroarea nu apare din neant, ci pe scheletul unor traume istorice și sociale care pot fi speculate de agitatori. Evenimentele istorice de genul Revoluției franceze sau a celei bolșevice, a instaurării nazismului sau a comunismului (cazul „obsedantului deceniu” din România) scot la iveală oameni cu profunde probleme psihice reprimate până în acele momente. Himmler a fost absolvent de agronomie, Heydrich, ofițer de marină, Bormann, șef de fermă. Niște oameni absolut anonimi. Dar care au devenit călăi.
Exemple sunt cu duiumul. Acest tip de oameni sunt scoși din anonimat de evenimentele majore ale istoriei. Iar evenimente majore cum sunt revoluțiile nu se produc din senin, fără motiv.
De multe ori, însă, conflictul dintre clasele sociale devine doar un pretext, revoluția fiind confiscată de grupări care au altă agenda. Să ne uităm la anul 1848 din Muntenia. Ideile de la Islaz sunt abandonate de Guvernul provizoriu, care, mai mult, pune piedici rezolvării problemei agrare. De ce? Pentru că majoritatea revoluționarilor ajunși la Putere nu voiau revoluție, ci doar să preia privilegiile celor dați jos. Revoluția bolșevică a fost folosită de Germania pentru a scoate Rusia din război.
Am minți, însă, dacă am spune că nu existau motivele declanșării unor revoluții. Sistemul social francez devenise prea închistat, burghezia avea nevoie de libertăți pe care aristocrația nu era dispusă să le acorde iar „a treia stare”, oamenii obișnuiți, aveau o viață extrem de dificilă.
În Rusia viața era și mai grea, regimul țarist fiind cunoscut pentru asprimea sa. Inegalitățile economice, viața grea a marii majorități a populației, lipsa oricărei speranțe în rezolvarea lucrurilor creează condițiile perfecte pentru o revoltă. Dar revolta se hrănește cu sânge; revoltații vor răzbunare și o vor obține, indiferent de costuri.
Aici se miră foarte multă lume, deși nu e nimic care să nu poată fi explicat. De ce am avut în România închisori și execuții în anii ’50? Pentru că le-am avut și în anii ’30 și ’40, doar că înainte de război, victimele erau comuniștii, socialiștii și sindicaliștii. Nu e nimic inexplicabil, doar unii nu vor să vadă realitatea.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
