Căutări în cea mai recentă lucrare normativă
În 2024 a apărut a şasea ediţie a „Îndreptarului ortografic, ortoepic, morfologic şi de punctuaţie” (ÎOOP6), care „îşi propune […] punerea de acord cu normele din DOOM3 (2021)” (Obiective…, p. 11). În această ultimă variantă a „Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române”, este menţionată pentru prima oară urarea de sfârşit de an, în forma la mulţi ani. După cum se vede, nu sunt marcate ghilimelele şi nici majuscula (semnul exclamării rămâne la latitudinea utilizatorului). ÎOOP6 ignoră sintagma. Mai mult decât atât: dintr-o eroare de corectură, cuvântul-titlu an nu apare la locul lui (între amvon şi anacolut), ci după anima (a) şi înainte de anno Domini.
Cum era înainte vreme…
O simpatică ghicitoare reproduce Ion G. Sbiera: „Am un copaciu cu 12 craci; în fiecare crac sânt 4 cuiburi; în fiecare cuib sânt 7 ouă şi fiecare ou are o parte albă şi alta neagră. Ce să fie aceasta? (Anul)” (Cernăuţi, 1899). Mai înainte, Vasile Alecsandri ne atrage atenţia asupra conţinutului acestui cuvânt: decisiv e ceea ce se petrece în respectivul interval de timp („Trecut-au ani de lacrimi!” – Poezii, 1875).
… şi mai aproape de noi
Dintotdeauna vorbitorii au simţit obligaţia de a folosi ghilimelele şi majuscula, în presă („Omar Sharif mi-a cântat «La mulţi ani!»” – Adevărul de weekend, 17 august 2012; „La mulţi ani!” – final la comPRESA REVISTELOR, în „Convorbiri literare”, dec. 2024), în manuale („Precizează evenimentele sau sărbătorile la care poţi folosi următoarele urări: «Hristos a înviat!», «La mulţi ani!»” – Comunicare în limba română, manual pentru clasa a II-a, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică – S.A., 2021), în publicistica literară („«La mulţi ani!» «Poeziei» – celor ce o scriu, celor ce o citesc şi celor ce au puterea să organizeze legătura dintre unii şi alţii” – Ana Blandiana, la aniversarea revistei „Poezia”, Iaşi, 2022) sau în forma prescurtată din limbajul religios („Mulţi ani!” – Înaltpreasfinţia Sa Ioachim, arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, urare cu prilejul Anului Nou 2024).
Cu o altă prepoziţie
În limba veche, prepoziţia introductivă nu era la, ci întru: „Trăească domnul mieu milostiv întrʼai mulţi[mi] şi buni!” (Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, 1883; ai e forma arhaică a substantivului ani); „Cu dar şi cu bucurie, / Întru mulţi ani să vă fie!” (1784). Forma completă e mai răspândită („La mulţi ani, cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!” – Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, 1895-1901), concurată de forma aparent eliptică prepoziţional: „Să trăeşti mulţi ani cu bine, luminate şi preaputernice împărate!” (Ion Creangă, Poveşti, 1890).
O greşeală frecventă
Se referă la folosirea altui verb decât cel potrivit: „Familia X vă doreşte la mulţi ani!”, în loc de „Familia X vă urează la mulţi ani!” (varianta corectă).
