miercuri, 26 februarie 2025

Cum s-au împușcat americanii în picior interzicând TikTok (și au descoperit China reală)

America. Marele imperiu al libertății, al pieței libere și al democrației, care, atunci când nu poate să pună mâna pe o jucărie digitală, preferă să o interzică. De căteva luni bune, povestea TikTok în SUA s-a transformat într-un spectacol de circ: ba e spionaj chinezesc, ba e o amenințare pentru siguranța națională, ba trebuie vândut unei companii americane. Că doar știm, algoritmul TikTok e aur curat, iar americanii ar face orice să-l aibă.

Dar ce să vezi? Chinezii n-au vrut să vândă aplicația, iar americanii s-au gândit: „Bine, dacă nu ne dai, îți interzicem jucăria!”. Problema e că TikTok nu e doar o aplicație de dansuri și meme-uri, ci un ecosistem întreg de afaceri, influenceri și mici antreprenori care depind de el. Când au realizat că rămân brusc fără platforma lor preferată, americanii s-au uitat în stânga, s-au uitat în dreapta și s-au dus glonț la… RedNote, o altă aplicație chinezească.



Ironia e maximă: RedNote? Da, numele vine de la celebrul Carnet Roșu al lui Mao, biblia Revoluției Culturale. Acum, vloggerii americani și micii antreprenori s-au mutat acolo, convinși că au găsit un refugiu sigur. Doar că, din greșeală, au mai descoperit ceva: China necenzurată. Au dat peste utilizatori chinezi, oameni obșnuiți, nu propagandiști, nu conturi oficiale, ci oameni de rând, care i-au invitat să arunce o privire în lumea lor.

Și, ce să vezi? Realitatea nu prea bate cu poveștile guvernului american. Americanii au făcut ochii mari când au aflat că infrastructura lor „cel mai tare” nu e chiar cea mai tare. Că o internare în spitalele lor ultra-moderne costă un rinichi și trei generații de datorii. Că în China, o casă cumpărată nu vine la pachet cu un impozit anual care te usucă. Că o mașină nouă decentă poate costa doar 15.000 de dolari, cu tot cu interior personalizat, în loc de prețurile americane absurde.

Dintr-o dată, americanul mediu a realizat că standardul său de viață nu e cel mai ridicat din lume. Că în alte țări nu ai nevoie de trei joburi ca să supraviețuiești. Că există locuri unde alimentele sănătoase nu costă cât o chirie într-un apartament din New York.

Iar pe partea cealaltă, chinezii au făcut și ei ochii mari. „Chiar e adevărat că trebuie să plătiți o avere ca să vă operați de apendicită?” „Chiar e atâta violență pe străzi?” „Chiar trebuie să faci credite pentru educație?” Iar americanii, cu un zâmbet amar, au confirmat: nu, nu e propagandă. E realitatea de zi cu zi.

Și uite așa, dintr-o decizie prost calculată, guvernul american a reușit exact ceea ce se temea cel mai mult: un pod cultural între cetățenii săi și cei ai Chinei. Americanii descoperă că lumea nu e centrata pe ei. Că poate au fost mințiți. Că poate, doar poate, lucrurile nu sunt chiar așa cum li s-a spus.

Bravo, Washington! Asta da lovitură de maestru. Cine știe? Poate data viitoare, în loc să încerce să controleze totul, americanii ar putea, nu știu, să lase oamenii să gândească singuri. Dar probabil că ăsta e un gând prea revoluționar pentru un imperiu care încă mai crede că se află în centrul universului.

spot_img
Ce condiții trebuie să îndeplinească articolul
spot_img