Coincidențele, atunci când sunt privite în mod izolat, par simple accidente sau întâmplări fără o legătură evidentă. Însă, atunci când ele se repetă și afectează sistematic o anumită zonă sau un anumit sector, apar suspiciuni care ne fac să ne întrebăm dacă într-adevăr totul este pură întâmplare sau dacă nu cumva există cauze ascunse și intenții neexprimate în mod explicit. În cazul molimelor care lovesc animalele din România, aceste coincidențe par a nu fi deloc întâmplătoare, ci parte dintr-un fenomen mai amplu, legat de interese economice, politice și globale.
De-a lungul timpului, România a fost recunoscută pentru potențialul său agricol imens, iar creșterea animalelor a fost o componentă importantă a economiei rurale. Însă, în ultimii ani, acest sector a fost afectat în mod repetat de epidemii și boli care lovesc specific unele dintre cele mai importante animale domestice: când porcii, când găinile, când oile. Astfel, agricultorii români au fost forțați să își sacrifice animalele, pierzându-și sursele de venit și fiind nevoiți să se reorienteze către importuri.
Această situație ridică o serie de întrebări legitime: De ce România este afectată în mod repetat de aceste boli? De ce, atunci când comerțul cu oi părea să prospere, mai ales în relația cu țările arabe, brusc apar epidemii care paralizează exportul? De ce liderii politici nu par să fie deranjați de aceste “coincidențe” și nu iau măsuri pentru a proteja industria agricolă internă?
Privind în perspectivă istorică, România a fost, până nu de mult, ferită de astfel de epidemii care să afecteze masiv creșterea animalelor. Agricultura și creșterea animalelor au constituit o bază solidă pentru economia națională, iar oamenii de la țară au știut întotdeauna să se adapteze și să își întrețină animalele fără a fi copleșiți de reguli imposibil de respectat. Însă, cu trecerea anilor, odată cu intrarea în Uniunea Europeană și adoptarea unor noi reglementări, românii au început să fie supuși unor condiții din ce în ce mai stricte. Gospodăriile mici, tradiționale, au devenit aproape imposibil de gestionat din cauza legislației, iar micii fermieri s-au văzut puși în fața unui obstacol major: ori respectă cerințele imposibile, ori renunță.
Un alt aspect care merită menționat este faptul că aceste molime și reglementări nu lovesc doar în sănătatea animalelor, ci și în industria locală de carne. În loc ca România să își vândă produsele agricole și să își susțină proprii fermieri, se pare că politica impusă este cea de import: carnea, animalele, toate sunt aduse din alte țări, în timp ce producătorii români sunt sufocați de restricții.
Faptul că, în mod repetat, apar boli care distrug sectorul agricol, în timp ce importurile devin din ce în ce mai frecvente, ridică semne de întrebare. Este greu de crezut că aceste molime sunt simple accidente și nu parte a unui plan mai amplu care să saboteze economia națională în favoarea unor interese externe. Astfel, coincidențele par să devină mai degrabă un tipar bine pus la punct, iar lipsa de reacție din partea autorităților nu face decât să întărească suspiciunile.
