De câtiva ani, de când Bacalaureatul nu mai e chiar o chestiune de mase, ci mai mult una pentru elite, câteva licee din Bacau au inceput sa apeleze la o strategie care sa le ajute sa mentina procentul promovatilor cât mai aproape de cel al liceelor „bune”.
Pentru ca, sa recunoastem, o promovare a Bacalaureatului de numai 40-50 la suta din elevi nu este o publicitate tocmai buna pentru absolventii de clasa a opta. Si atunci solutia gasita de unii a fost sa interzica accesul in Bac a elevilor slabi.
Cel putin la prima sesiune Asa se face ca la un liceu, din 300 de absolventi au intrat in examen doar putin peste 100 si au trecut 80. Victorie! Procent de 80% de promovare, aproape de cel al liceelor cu staif.
Doar ca totul e o minciuna. In realitate procentul de promovare ar fi fost de 30-40% daca ar fi fost lasati totti absolventii sa intre in examen.
Aceasta strategie nu rezolva nimic din problemele unitatilor de invatamânt. Da, liceul respectiv o sa dea bine intr-un tabel afisat la Inspectoratul Scolar si o sa ia ochii parintilor care incearca sa gaseasca o solutie pentru copiii lor, absolventi de a opta. Dar atât! Pentru ca aceasta strategie inchide cercul vicios „elevi slabi – rezultate slabe – elevi slabi”.
Exista, insa, si licee care si-au asumat riscul de a-i trimite la examen pe toti absolventii desi stiau ca unii elevi nu vor face fata. Rezultatul a fost o rata a promovarii de 90%. Puteau sa obtina 99% dar au decis sa nu se ascunda dupa deget.
Toate acestea ar fi putut sa fie evitate daca s-ar fi ajuns la constientizarea faptului ca de esecurile copilului nu trebuie invinovatit profesorul. Cel putin, nu profesorul este cel mai mare vinovat pentru notele proaste de la examene. Pe de o parte, elevii au partea lor de vina pentru ca nu sunt preocupati sa invete.
Pe de alta parte, societatea, in ansamblu, e vinovata pentru ca a acceptat slaba remuneratie a cadrelor didactice, ceea ce a dus la o inflatie de profesori slab pregatiti dar dispusi sa munceasca pe bani foarte putini.
