Cică bătrânul înțelept chinez spune într-un proverb să nu trăiești vremuri interesante. N-am avut încotro, eu, băcăuanul tinerel la acea vreme, unul dintre atomii care s-au amestecat în devălmășirea vremurilor din 1989. Desigur, fără vreo importanță și o inexistentă influență asupra evenimentelor din acel decembrie călduros de acum 33 de ani. Și ce dacă Istoria mare sau micile istorisiri nu ne mai țin minte? Contează pentru noi c-am fost acolo și trăirea noastră sinceră a clădit Clipa de Grație ce nu se va mai repeta pentru multe și multe generații. Aproape nici nu mai contează ce-a fost după aceea – dezamăgiri, trădări, ratări, dar și alte perspective de viață împlinite (sau nu) de fiecare.
Cortina crâșmei trasă de frica actorilor
Eram ”organizator de spectacole” – acuma se spune impresar – la Teatrul ”Bacovia” și mă bucuram de amiciția trupei de actori, așa că am intrat firesc în grupul revoluționar ce a plecat spre centru, imediat ce s-a anunțat la televizor căderea lui Ceaușescu. În frunte era, desigur, actorul Geo Popa, răzvrătitul prin definiție încă de pe atunci și slobodul la gură de nevindecat și acum. El ne-a condus pe cei vreo câțiva curajoși angajați ai teatrului de la ieșirea actorilor prin actualul Pasaj al Revoluției (bun nume!!!) spre Centru, spre clădirea Comitetului Județean de Partid – unde e acum sediul Prefecturii și Consiliului Județean. Luați de valul entuziasmului, nu ne-am dat seama că eram cam singurii care se bucurau public de plecarea dictatorului. O chelneriță de la Restaurantul ”Bistrița” s-a uitat prin geam uimit-înspăimântată la grupul artistico-revoluționar ce defila urlând dezlânat și a tras brusc draperiile maro peste vastele geamuri ale stabilimentului. Biata de ea, avea și de ce să fie înfiorată de teamă la vederea găștii ce lălăia abia o strofă și jumătate din ”Deșteaptă-te. române!” (că mai mult nici nu știau nici cei mai culți dintre noi). Apropo, cine dracului a indus actualul nostru imn ca semn melodic al Revoluției din 1989? Că nici măcar Europa Liberă sau Vocea Americii nu au făcut efortul propagandistic să-l dea românilor întru răsculare în anii sfârșitului? Domnule Hurezeanu, ne lămurițți? O fi fost din sufletul entuziast-revoluționar, sau din calculul securisto-calculat-manipulat?
… Și te-ai dus, dulce minune…
Au fost și alții pe acolo, pe la Revoluție, capitaliști născuți cu simțul afacerii adevărate încă de pe când socialismul se decalara învingător. Dar ei n-au ieșit în față și nici n-au vrut funcții, că nu-i interesa decât dezvoltarea lor și a locului unde trăiau. Chiar și atunci, DEȘTEPTAREA a spus răspicat că nici nu era loc de foștii activiști și noii fomoști parveniți, care voiau să înhațe cât mai mult, foarte repede. Iar ziarul Bacăului a condamnat jaful protejat ce a devenit politică de Stat uneori în favoarea străinilor, în timp ce construcția independentă locală și națională era considerată periculoasă pentru că arăta românilor cum pot deveni puternici, dacă au curaj și minte. Cu Dumitru Sechelariu exemplu de sacrificiu nedrept în dovedirea unei falsei campanii anticorupție, s-a ajuns la distrugerea potenței băăcăuane. Mai grav, am distrus capacități naționale în industrie, energie, comerț și servicii. Și cu ce ne-am ales? DEȘTEPTAREA a scris pe larg despre distrugerea paltformelor industriale din municipiul Bacău, sau cum în Onești nuimai există industria petrochimică, adică 80% din bugetulș județului.
Dreaptă, ca dreptul băcăuanului
Curajoșii ziariști din decembrie 1989 au avut vrut ca DEȘTEPTAREA să fie pentru băcăuani. Și așa a fost! Niciun om ce a luptat cu nedreptatea fățișă comisă de administraţie locală sau centrală, nicio încălcare a drepturilor într-o comună sau oraş băcăuan n-a rămas uitată, niciun eveniment (bun sau rău) n-a fost trecut în uitare. Cu Revoluție cu tot! Căci a avea curaj la un moment dat nu te scuză pentru greșelile de după! Iar ziarul băcăuanilor a găsit întotdeauna echilibrul care aduce informația cinstită celor care, la urma urmelor, decid ce e bine și ce e rău acolo unde trăiesc, în țara unde stau.
Pe fiecare stradă, în orice sat din judeţ, peste tot în lume
Nu-i uşor să fii DEȘTEPTAREA în 2022. N-a fost ușor niciodată în ultimii 33 de ani. Dar suntem aici, pentru fiecare om care caută o știre ce-i este de folos, pentru toți cei ce își caută locul de acasă, fiind plecați departe. Când m-am angajat, am învățat greu acest rost, crezându-mă mai deștept și mai știutor decât cititorii mei. Bineînțeles că n-am avut dreptate! Bineînțeles că am învățat să ascult nevoia și durerea, oricât m-au fi încărcat, nevoit și durut privirea ochilor ce mă căutat cu speranță pe mine, ziaristul. Nu întotdeauna – nu cât aș fi vrut – am împlinit speranțele. Dar întotdeauna, crescut la școala DEȘTEPTAREA, am muncit să ajut fiecare băcăuan ce-și căuta dramul său de dreptate. Așa mi-am împlinit eu rostul de a scrie la cel mai omenos ziar.
