Pe strada Energiei din municipiul Bacau, la parterul unui bloc, un barbat se misca in continuu pe lânga o stiva de carti, ridicata pe patru lazi de plastic. Intr-un spatiu ingust – care a fost cândva sediul unui amanet – sunt depozitate mii de carti, editii mai vechi sau mai noi. La intrare, scrie cu litere de-o schioapa „ANTICARIAT”, iar anticarul se recomanda simplu: Costica Ionescu.
Viata lui Costica Ionescu a luat o intorsatura majora in anul 1990, când s-a trezit somer dupa disponibilizarile facute la Intreprinderea Forestiera de Exploatare si Transport (IFET) Bacau. Pe atunci, era tâmplar de meserie, iar valul disponibilizarilor l-a lovit in plin.
A incercat de nenumarate ori sa se angajeze in alte locuri, o vreme a prestat activitati sezoniere, insa, de multe ori s-a izbit de refuzul angajatorilor pentru ca este … brunet.
„Ma cheama Ionescu, iar lumea spune ca sunt tigan. Mama a fost mai bruneta si i-am mostenit pigmentul, insa, nu pot sa va spun ca sunt sau nu sunt tigan. Pentru ca am pielea mai inchisa la culoare am fost discriminat de multe ori. Din copilarie si pâna in ziua de azi, am simtit discriminarea in privirea oamenilor, in atitudine si in comportament. Sunt un om la fel ca toti oamenii si ma doare când lumea imi pune eticheta dupa culoarea pielii!”, declara Costica Ionescu.
Vând carte ieftina!
Lovindu-se mai mereu de refuzuri la angajare, omul povesteste ca si-a luat viata pe cont propriu si a inceput sa vânda dulciuri la o toneta, pe strada Mioritei. Intr-o zi, cineva i-a adus o sacosa de carti, pentru ca nu vroia sa le arunce la gunoi.
Le-a pus pe tejghea si mare i-a fost mirarea sa vada ca lumea este interesata de cartile lui. Dupa ce le-a vândut pe toate, a inceput treptat sa ia carti si din biblioteca personala (dubluri ramase de la fratii mai mari), iar de la o zi la alta si-a facut noi clienti.
Când afacerea cu toneta nu a mai mers, s-a orientat spre vânzarea de carte. Pe unele le primea, iar pe altele le cumpara la preturi modice, pentru a le vinde din nou. Si de la luna la luna, de la an la an, a ajuns sa adune mii de carti.
Multa vreme, le cara in spate si le vindea pe unde apuca. Intr-o buna zi, a dat norocul peste el si l-a cunoscut pe proprietarul actualului spatiu, care i-a oferit cu titlu gratuit incaperea amenajata intr-un colt de cladire.
„M-a tot vazut proprietarul carând cartile cu spatele si s-a oferit sa-mi puna la dispozitie spatiul acesta. Si aici m-am stabilit. Camaruta aceasta ticsita cu volume a devenit a doua mea casa. Nu câstig cine stie ce: 15 – 20 de lei pe zi. Si uite asa am crescut singur trei copii! Vând carte ieftina si chiar de se intâmpla ca vreun client sa caute un titlu pe care nu il am, fac tot posibilul sa-l servesc”, spune anticarul.
Printre clientii sai se numara bacauani de vârsta mijlocie sau parintii care au copii la scoala. Acestia cauta carti de psihologie, istorie, filosofie, medicina naturista, bucatarie sau de tehnica. Costica Ionescu spune ca a primit comenzi pentru biblioteca scolara si a vândut bine operele lui Topârceanu, Creanga, Eminescu sau Slavici.
La fel de cautate sunt cartile de medicina, marketing, management, contabilitate, religie sau dictionarele de antonime sau sinonime. Anticarul spune ca vinde carti cu preturi de la 2 – 3 lei si pâna la 10 – 12 lei.
Cine stapâneste arta negocierii isi poate imbogati biblioteca cu titlurile dorite si cu o minima investitie.
