Profesorul, nu proful
S-a întâmplat în preajma zilei de 22 noiembrie 2023, când conducerea Colegiului Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare” mă rugase să trimit textul plăcuţei care urma să desemneze sala dedicată lui Mihail Andrei. Într-o întâlnire preliminară, am transmis directoarelor Colegiului experienţa de acum doi ani, când am vizitat Colegiul Naţional Pedagogic (fosta Şcoală Normală) „Vasile Lupu” din Iaşi, ghid fiindu-mi directorul adjunct, pr. Petru-Sebastian Tamaş, ex-băcăuan. Pe uşile multor clase, în poziţie centrală, se afla câte un panou suficient de mare pentru a putea fi văzute: numele sălii (adică al unui absolvent de vază al Colegiului), date multiple despre acel înaintaş (inclusiv anii între care a fost normalist), fotografia lui, coperţi ale cărţilor, aprecieri ale celor care le-au citit, un extras din operă cu valoare de îndemn la cunoaştere şi înaltă purtare, iar în final, o etichetă gândită de iniţiatorii fabulosului proiect cultural, didactic şi administrativ. (De aceeaşi plăcută experienţă am avut parte în urmă nu cu mult timp, când prof. dr. Ioan-Romeo Roman, de la Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ, m-a invitat să parcurgem împreună holurile Colegiului Naţional „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ, pentru a vedea aproximativ acelaşi tablou ca la Pedagogicul ieşean.) Am propus un astfel de panou, dar mi s-a precizat că deocamdată informaţia trebuie să fie laconică, urmând să fie realizat un program coerent şi unitar (directoarea Iuliana Botezatu este absolventă a Liceului Pedagogic Bacău). Ei bine, aveam de scris doar patru cuvinte, între care o abreviere pentru identitatea profesională a lui Mihail Andrei. Automat am exclus varianta prescurtării: cel omagiat la centenar era profesor, nu prof. DOOM3 (2021) admite familiarul prof, respins de condeierii care au luat cunoştinţă de năzdrăvana liberalizare lexicală. Aşadar, plăcuţa aşezată pe uşa încăperii în care până de curând a fost Biblioteca „Ion Luca” comunică despre „Sala «Profesor Mihail Andrei»”. (Majuscula de la „Profesor” poate fi citită şi ca semn al veneraţiei faţă de eroul nostru.)
Cadou sieşi, de fapt limbii române
În 1973, când Mihail Andrei rotunjea jumătate de veac, cotidianul judeţului Bacău, „Steagul roşu”, i-a oferit o rubrică de cultivarea limbii, „Cum vorbim”, pe care a acoperit-o în intervalul 14 ian. 1973 – 28 apr. 1974. Urmând modelul conciziei clasice, titlurile respectivelor tablete sunt rareori din trei cuvinte: Apa, Apeluri, Arbori, Astrele, Aşa, ditamai, şic…, Banalitate, Corect şi incorect, Culorile, Cuvinte de prisos, Despre râs şi plâns, Diminutivele, Emoţii… colorate, Erori admise, Frumos şi urât, Ieri, azi, mâine, Împrumuturi, La plural, Legile limbii, Limbutul, Locuinţa, Meteorologie, Mijloace de transport, Mulţimi, Neînţelegeri, Omul, Păcăleală, Precizia cuvintelor, Renume, Sporturi, Stuf, Umanizarea naturii.
