Dintr-un an al filologiei româneşti
Cel ce citeşte cartea de căpătâi a lui Mihail Andrei şi Iulian Ghiţă – „Limba română – fonetică, lexicologie, gramatică, stil şi compoziţie, exerciţii (În sprijinul cadrelor didactice şi al elevilor)”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983 – are de câştigat nu atât din partea de gramatică propriu-zisă (tratată, se ştie, în toate lucrările de acest fel apărute de decenii întregi), cât din capitolele introductive: „Probleme generale” şi îndeosebi „Fonetica”, elaborate de Mihail Andrei.
Am avut ocazia să discut cu Sever Ursa şi Grigore Brâncuş, referenţii ştiinţifici ai cărţii, care îmi mărturiseau bucuria de a evalua una dintre cele mai reuşite apariţii editoriale, într-un an de referinţă, în care apăruseră şi alte lucrări de profil. Muzeograful şi omul de litere Sever Ursa (cu care am realizat un interviu audio în urmă cu câteva decenii) aprecia partea de istorie a limbii române şi de dialectologie, iar Grigore Brâncuş (pe care l-am contactat telefonic), capitolul de fonetică şi fonologie. Redactorul de carte, Magdalena Panaitiu, a girat un manual necesar în anul în care se aplicau deja noile orientări pedagogice privind tratarea integrală şi logică a limbii (a se vedea ordinea firească anunţată în titlu: comunicarea lingvistică, sunetul, cuvântul, partea de vorbire şi partea de propoziţie, expresivitatea şi ansamblul compoziţional).
Detaliul acesta l-am aflat de la Aurel Jămneală, prieten cu Mihail Andrei, din acelaşi colectiv de profesori de la Liceul Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău, a cărui colegă de facultate bucureşteană, Florica Buzinschi, era şi ea redactor la Editura Didactică şi Pedagogică. A se observa destinatarii cărţii, conform subtitlului: profesorii şi elevii (nu studenţii filologi şi nu doar elevii liceelor cu profil umanist şi pedagogic; citind mai aplicat precizarea, nu găsim restricţia pentru vârsta acestora, înţelegând că se adresează deopotrivă gimnaziştilor şi liceenilor).
Bolta, adică palatul fonetic
Cu o descriere amănunţită, însoţită de trei figuri (componentele aparatului fonoarticulator, schema articulării vocalelor, respectiv cea a consoanelor), Mihail Andrei, bun tovarăş cu-bolta, clasifică sunetele articulate aici în prepalatale ([ş], [j]; [č], [ğ], produse de palatul anterior), palatale ([ḱ], [ǵ], produse de palatul mediu) şi velare ([k], [g], produse de palatul moale).
