Mâine, de Ziua Națională, voi fi lângă povestea de dragoste rezumată fericit de Tudor Vladimirescu: ,,Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor!” Nu mă voi gândi la jefuitorii care ne vor agasa și în această zi cu discursuri patriotarde, dar nu voi uita că un patriot autentic ar trebui să fie disponibil oricând să-și protejeze țara de guvernul ei.
De Ziua Națională, mă va curta gândul lui Grigore Vieru, care spunea că visul unora a fost să ajungă în Cosmos, vreme în care el a tot așteptat să treacă Prutul… Am trecut recent Prutul, pentru a șasea oară, și am înțeles încă o dată ce înseamnă o tragedie de neam pentru care sunt căutate leacuri doar în vorbe școlite în culisele demagogiei.
De Ziua Națională, mă vor căuta insistent nuanțele acelui proverb armean care-mi vor șopti insistent că aparții patriei tale la fel cum apariţii mamei tale, dar și mărturisirea unui prieten autoexilat de nevoie: ,,Fiecare om are o patrie, restul sunt țări”.
De Ziua Națională, mă vor asedia mesajele prietenilor mei din Germania, Elveția, Canada, Italia, Anglia sau Franța, care-mi vor trimite iar poze cu steagurile României fluturând în balcoanele apartamentelor, în curți, în bisericile în care ei se închină. Simt deja că în această zi dorul este cel mai tragic sentiment care ne locuiește.
De Ziua Națională, nu mă vor ocoli tristețile cele mari privind către eșecurile managementului național, dar mă va consilia Victor Frankl, supraviețuitorul a patru lagăre naziste, care-mi va spune că ar trebui să mă împrietenesc și cu optimismul tragic, unul care se referă la potenţialul uman aflat la cotele sale cele mai înalte, capabil să ne permită întotdeauna să transformăm chiar și suferinţa într-o împlinire umană.
De Ziua Națională, voi reciti epistola emoționantă a unui copil din Cubolta, Republica Moldova, în care s-a născut regretatul profesor lingvist Mihail Andrei, chiar pe 1 decembrie, copil care-mi mulțumește pentru că i-am facilitat înscrierea la un concurs de limba română organizat în orașul românesc în care a trăit zeci de ani profesorul. O scrisoare doldora de optimism tragic…
