În urmă cu niște ani, pe 26 ianuarie bancurile prindeau aripi noi, circulau cu veselie prin lume purtând mesajul vitriolului mioritico-estetic al truditorului onest. Era ziua de naștere a lui Ceaușescu, ziua isteriei naționale a Televiziunii, Radioului și nomenklaturii.
Har Domnului, astăzi putem vorbi despre altceva. Pe 26 ianuarie 1790, la Viena avea loc premiera operei comice „Cosi Fan Tutte”, a compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. În aceste zile, spiritul estetic al melomanilor trăiește tulburător de frumos sub vraja armoniilor acestuia. Îl admir pe Mozart și pentru unul din gândurile sale alese:
„Este o mare consolare pentru mine să-mi amintesc că Domnul, pe care l-am simţit aproape, în credinţă umilă precum un copil, a suferit şi a murit pentru mine şi că El se va uita la mine cu dragoste şi compasiune”. Mă ciondănesc însă metafizico-amical cu el, din cauza unei alte mărturisiri: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-a dat-o de a învăţa că moartea este cheia care deschide uşa către adevărata noastră fericire”…
Moartea lui Mozart mă trimite cu gândul și la… deșertăciunea deșertăciunilor…A fost condus la cimitir, pe un frig năprasnic, doar de către cioclu și de câinele său credincios, cel care nu s-a dezlipit zile întregi de mormântul prietenului său; mormânt rămas necunoscut… Astăzi, ascultând ultima sa compoziție, celebrul Recviem, gândul mă duce și către Steve Jobs, geniu al IT-ului care a contribuit și la formarea mitului întreprinzătorului inteligent, cel care, pe patul prematurei sale morți spunea:
„Pe măsură ce îmbătrâneam, mi-am dat seama că un ceas de 300 $ și un ceas de 3.000.000 $ arată […] același timp […]. Că într-o casă de 300 de metri pătrați sau una de 3000, singurătatea este aceeași […]. Adevărata fericire nu vine din lucruri materiale, vine din afecțiunea pe care ne-o oferă cei dragi”.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
