Amplasarea, pe Litoral, de geamanduri de culoare roșu-portocalie, dar și cu o ditamai crucea pe cap, pentru a preveni înotătorii că au ajuns în locuri extrem de periculoase, a stârnit vâlvă mare. Inițiativa aparține șefului Departamentului pentru Situații de Urgență condus de Raed Arafat și ne poate duce cu gândul că, iată, a mai apărut un motiv pentru cârcotași să arate iar cu degetul către bietul Arafat. Șeful Departamentului justifică măsura prin numărul mare al celor care s-au înecat la Mare pentru că s-au avântat prea mult în larg și n-au mai făcut față curenților marini. Pe geamandurile buclucașe chiar se află câte o plăcuță pe care este trecut numărul înecaților în sezonul estival precedent după ce s-au aventurat în larg și este trecut și sloganul „Fără aventură după geamandură!”. Autoritățile speră, astfel, ca turiștii să fie mult mai responsabili și să asculte sfaturile salvamarilor.
Pe internet, însă, mulți comentează mai ales cu ironie ideea și fac glume, pentru că, se știe, românii spun bancuri și în cazurile cele mai grele care îi încearcă. „Mai trebuie o colivă și o lumânare acolo.” – scrie unul dintre ei. Iar altul s-a gândit chiar la diversitatea de convingeri religioase și spune „Ori să pună și semiluna, ori să le scoată de tot.” Și așa mai departe.
Personal mă păstrez mai rezervat, poate și pentru că nu m-am avântat niciodată prea mult în apa mării, dar m-au înfiorat mereu veștile sinistre despre cei înecați.
Mă gândesc, totuși, la ceea ce vedem din loc în loc pe marginea șoselelor, unde trenează fel de fel de cuci acolo unde au avut loc teribile accidente de circulație. Asemenea cruci apar chiar și pe străzile orașelor, inclusiv în Bacău, și mi-am spus mereu că nu e normal să le vedem, dar și că de astfel de aspecte ar trebui să se ocupe autoritățile.
Cei dintre noi cu mai multă experiență de viață (pentru a nu spune altfel!), ne aducem aminte cam cum arăta Bacăul prin anii ’70, când pe mulți dintre stâlpii de iluminat erau lipite veritabile ferpare care anunțau decesul câte unui concitadin.
Moartea apărea atunci peste tot la vedere, la liber. Totuși, „ferparele” de pe stâlpi nu au avut viață lungă, pentru că ziarul local a preluat inițiativa și a oferit pagini întregi pentru asemenea anunțuri.
