Nici nu-ți mai vine să te urci în mașină, ca s-ajungi, undeva, urgent. Te-apucă zbenga, până reușești să faci 100 de metri. La cei 4-5 kilometri până la destinație, nici nu te mai gândești, știind că vei îmbătrâni, oricum, așteptând să mai cucerești un metru – doi de asfalt (în foarte multe locuri, decopertat).
Asta dacă, între timp, nu cumva o iei razna, în traficul ăsta tâmpit. Sau dacă nu te încaieri cu vreun imbecil care ignoră toate regulile, doar pentru că maimuța nu are răbdare să stea în coloană. E clar că traficul e sugrumat, și nu doar dimineața, când mai toți merg la muncă sau își duc copiii la școală. E ștrangulat, întreaga zi, de lucrările pe care un edil neinspirat, aș zice (că să fiu elegant în exprimare), un primar, cu echipa sa de nepricepuți care, la final de mandat, s-au apucat să schimbe … ceva.
Nici mă mai gândesc la cât de oportun ar fi fost să o facă, important e, până la urmă, să facă ceva. Dar, să facă, odată, că simt că va exploda mămăliga. Să se termine cu șantierul ăsta general, că facem criză după criză! Nu vreau să-mi imaginez ce va fi după ce va ploua un pic mai mult, sau dacă ne vom pricopsi cu zăpezi de-un metru și ceva. Păi, dacă n-a fost cap care să gândească judicios, la rece, cum și când să înceapă construcțiile de tot felul, c-o fi piste pentru biciclete, c-o fi asfaltare sau schimbare de borduri, dale … naiba să le ia.
Zac împietrite-n … nemurire. Să facă, zic, sensuri unice, dar cât mai multe, să instaleze semafoare, să se amenajeze „giratorii”, treceri subterane, supraterane, aeriene, cosmice, să se facă ceva! Și-un tren urban sau un metrou ar rezolva daravela. Dar, cel mai bine ar fi să se teleporteze toată gașca, în deșert, la Poli, în stratosferă sau în altă dimensiune, oriunde, numai să se ducă și să ne lase, frate, că ne-au făcut cu capul. Oricum, ca și predecesorii, catastrofe prin definiție, echipa de la primărie nu va mai pupa un alt mandat, după anii ăștia de dezastru edilitar (și conflicte de tot felul). Cred că ăsta-i și motivul aglomerării de lucrări, pe ultima sută de metri, conștienți fiind că sunt șanse să plece toți, în șuturi, din primărie.
Dacă „jupânul” de-acum nu va fi hăituit de procurori pentru „isprăvile” pe care le-a tot făcut. Nu știu care-s, dar nici n-aș crede că n-a călcat pe lături, când borcanul cu miere a fost în labele lui. Măcar, să fie bărbat și să nu încerce să se ascundă prin Occident, ca mulți dintre penalii de pe la noi. Și mai sper ca următorii care stau la rând să ne conducă destinele, local și național, să facă măcar ce-au reușit … singaporezii. Păi, acolo, o gumă aruncată pe jos te costă închisoarea. Mergi la bulău și pentru muzica dată mai tare, iar pentru droguri, te execută. Chiar și deținerea de pastile pentru răceală e incriminată.
În schimb, transportul public și privat (de la autobuz, inclusiv amfibie sau cu etaj, tren, la taxi, metrou, telecabină sau vapor) e rapid și eficient și foarte bine conectat, cu instituțiile, obiectivele etc. În Bacău, e ca-n 1907, toamna, în căruță, strângând bălegarul aburind, lăsat în urmă de gloabe.
