Domnul Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, este, poate, unul dintre putinii bancheri care vorbesc cu franchete despre creditele bancare. „Creditul – spune domnul guvernator – are doua etape. Una de mare fericire, care dureaza doua-trei zile dupa ce iei banii, a doua care dureaza pâna la treizeci de ani, in care trebuie sa dai banii inapoi”. Cu alte cuvinte, când iei banii de la banca iti fata vaca, iar când te apuci sa platesti ratele iti tot moare câte un vitel.
Oamenii, de toate categoriile, ii ocarasc adesea pe bancheri. O fac des, când ar vrea ceva imprumuturi, dar sunt refuzati, o fac si in alte situatii, pe care le-as numi, cu ingaduinta, minore. Insa cel mai mare cor de ocari s-a pornit in ultimul timp, de când paritatea leu – franc elvetian a luat-o razna, adica de când Banca Centrala a Elvetiei a hotarât sa elimine pragul de apreciere a francului, de 1,2 franci la un euro, ceea ce a produs panica pe toate pietele valutare. In România, insa, parca a venit Apocalipsa. Intarirea francului fata de leu a fost inevitabila, iar cei care aveau credite in moneda elvetiana s-au trezit ca vor avea de platit rate cu atât mai mari.
Sa fim intelesi, nu spun deloc ca aceasta ar fi o bagatela, o sperietura de copil: nu-i deloc usor sa constati ca ratele au crescut, iar echilibrul tau financiar s-a dus, incât incepi sa te gândesti zilnic, cu groaza, cum vei plati alte rate si facturi, cum vei mai intretine traiul zilnic.
Firesc, cei loviti de soarta au privit imediat catre institutiile statului, de la care asteptau reactii in ajutor, exact asa cum primarul unei comune este asteptat sa rezolve pâna si supararile dintre amorezi.
Iar dintre institutii, Autoritatea pentru Protectia Consumatorilor a fost prima care s-a pronuntat. Insa, tot vorba guvernatorului BNR, pâna la urma numai negocierile directe dintre clienti si banci in problema creditelor ar fi cea mai buna rezolvare a problemei, deoarece bancherii nu au de gând sa piarda nici un sfant, iar statul nu prea are mijloace sa-i oblige. Cert este ca opinia publica s-a impartit, si de aceasta data, în doua tabere.
Pe de o parte clientii pagubiti, asociatiile si avocatii care îi reprezinta, iar de cealalta parte bancile care au în portofolii astfel de credite.
Dar, sa recunoastem, tot cu franchete, ca si unele banci au venit cu solutii, pe care clientii le vor aprecia dupa cum vor crede de cuviinta. Important este ca steagul alb a fost arborat.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
