Cu cartile pe masa / Dan Petrusca, un ludic serios

Dupa trei volume de poezie si unul de eseuri (Poezia îmi statea pe genunchi, Toate-s cam de pe când, si toate celelalte cuvinte, Mister si literatura) Dan Petrusca revine în atentia cititorilor cu o carte de publicistica. Îndemnat de câtiva buni prieteni, si recitindu-si articolele aparute în revistele de cultura, s-a hotarât sa le adune în „Semne din carti”, pentru ca a descoperit un liant ideatic în scrierile sale, doar aparent disparate.

Sunt în toate aceste cronici si mini-eseuri preocupari si obsesii fertile, impresii, interpretari, sugestii care „se lumineaza reciproc”, alcatuind un tot, în cele din urma. Asa ca bine a facut Dan Petrusca strângându-le laolalta, la lectura fiind evidente privirea critica lucida, analizele pertinente, observatiile subtile, disocierile, nuantele (prezente, mai cu seama, în notele si comentariile adaugate), „rafinamentul si inteligenta” autorului, dupa remarca exacta a academicianului Grigore Smeu, cunoscutul estetician. I-am redescoperit eu însami aceste calitati, citindu-i volumul, desi îi cunosteam articolele publicate în „Ateneu”, si „Vitraliu”, îndeosebi. Dan Petrusca are o scriitura alerta, subiectiva, „artista”, e prompt în reactii, transant în judecati, intrând în polemica de idei chiar cu „greii” Nicolae Manolescu si Gabriel Liiceanu, nu are sfieli, reticente provinciale, si nici nu are de ce, fiind blindat de o solida cultura clasicista, greco-latina.

Lecturile sale sunt temeinice, solide, bazate pe studiu îndelung, pentru ca nu comenteaza nimic dupa ureche, lautareste. Dar eruditia lui e vioaie, ludica (e un ludic serios, dupa cum am specificat chiar din titlu), iar, uneori, e pura juisanta. Pentru ca Dan Petrusca are bucuria de a gândi, imaginatia si jubilatia ideilor, transmitând aceasta bucurie, contaminându-si cititorul. Are acest har, si de aceea cred ca si elevii sai, de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” din Bacau, au o mare sansa de a-l avea profesor.

În fine, din „simptome, nelinisti, paradoxuri, deriziuni” (dupa cum suna ironicul, postmodernul subtitlu al carti sale), am retinut mult si multe, dar mi-au ramas vii în memorie elogiul prieteniei, sprintarele poeme inserate, dedicate, evident, unor prieteni de suflet, si încântatorul text eliadesc, intitulat „O istorie cu final imprevizibil”.

Împartasesc multe dintre ideile lui Dan Petrusca (idei-sentiment, de cele mai multe ori), o marturisesc franc, avem „afinitati elective”, si mie îmi place sa ma bucur de întâlniri admirabile, sub zodia inefabila a spiritului, cu oameni de anvergura intelectuala, dar si de caracter (lucru rarisim, din pacate !) si eu fug de „caldicel”, de mediocritate. Fiind baiet, utopii cutreieram, asa l-as descrie pe Dan Petrusca, un tip, oarecum desuet, de gentlemanlike, în aste vremuri lipsite de eleganta. În pofida lor, el ramâne deschis, prietenos, cald, curtenitor, „boieros” în spirit, cu alura donchijotesca. În ceas cristalin, cum suna versul barbilian, Peste mode si timp/ Olimp!