Cronicile şi cărţile despre teatru, remediu şi balsam împotriva uitării

Redeschiderea oficială a foaierului Teatrului Municipal “Bacovia”, după ce spaţiul a revenit instituţiei teatrale, a avut loc miercuri, la ora 17.15, moment marcat şi prin organizarea unui colocviu pe teme de cultură teatrală, care face parte, după cum a precizat Eliza Noemi Judeu, directorul teatrului, din programul „Tu şi Teatrul”, inclus în proiectul de management.

Nefinalizat încă, foaierul se prezintă ca o invitaţie la dialog, la taifas, înainte şi după spectacolele girate de zeiţa Thalia, dar şi o întâlnire cu istoria de aproape 70 de ani a teatrului băcăuan. Tot aici, în spaţiul conceput ca o prelungire a interiorului spre exterior, spre potenţialul public, se vor desfăşura, în văzul lumii de dincolo de ferestre, întâlniri ale publicului cu actori, lansări de carte, seri de poezie, repetiţii deschise, nu vor lipsi vernisajele, spectacolele lectură etc.

A fost lansată, pe pagina de Facebook a teatrului, invitaţia de a participa la un concurs pentru atribuirea unui nume acestui spaţiu.

Colocviul cultural „Importanţa cărţii de teatru” i-a avut ca invitaţi pe Florica Ichim, „o memorie vie a teatrului românesc”, după cum a prezentat-o Eliza Judeu, şi Adrian Jicu, director al Bibliotecii Judeţene „Costache Sturdza”, care au avut misiunea să răspundă la câteva întrebări sugerate de organizatori:

Care este rolul şi importanţa cărţii de teatru? Cine este criticul de teatru? Câtă valoare mai are critica de specialitate în ziua de astăzi? Generaţia de aur a criticilor de teatru vs „noul val”.

A tras cortina Adrian Jicu, care a adus în faţa publicului cartea “Teatru la filtru”, semnată de criticul de teatru Carmen Mihalache, director al revistei Ateneu, în care autoarea a “decantat”, a “filtrat” cronicile teatrale din ultimii 10 – 15 ani, de la spectacolele puse în scenă de mai multe teatre din ţară, un capitol aparte fiind dedicat Teatrului “Bacovia”, respectiv Galei STAR.

„Cartea criticului Carmen Mihalache este un autoportret, o pledoarie pentru teatru şi arta teatrală. Cronicile publicate în carte sunt scurte, concise, atractive, nesofisticate, limbajul fiind accesibil, extras din esenţele lexicului parfumat al acestei breasle.

Carmen este un critic cu mănuşi de catifea, care construieşte, nu distruge. Îşi propune, fără a avea un program, să fixeze memoria, astfel cronicile ei, cartea de faţă, devin şi rămân mărturii peste timp despre regizori, scenarişti, actori şi, de ce nu, despre public, ca un remediu, împotriva uitării, ca un balsam pentru suflet şi minte”, a spus Adrian Jicu.

Ca orice scriitor, cronicar al timpului, criticul de teatru, la fel ca acum 200 de ani, îşi pune, la rândul lui, întrebări chinuitoare: “Cui prodest”, “Pentru cine şi de ce mai scriem? Fără a dramatiza, cu iubire şi dragoste de teatru, pentru arta actorului, Carmen Mihalache îşi urmează instinctul şi vocaţia, lăsând răspunsurile în seama timpului.

1 de 13

O prezenţă constantă în şi la teatrul din Bacău, Florica Ichim, critic cu nume şi renume în teatrul românesc, care scrie cronică de teatru de la jumătatea secolului XX, redactor-şef al revistei „Teatrul azi” şi editorul Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”, a vorbit despre avatarurile editării astăzi a unei reviste de teatru, despre programul editorial ambiţios al revistei, în care primează dramaturgul, actorul, actoria, “cea mai grea meserie din lume”.

“Nu avem o istorie a teatrului românesc, ea s-a oprit în 1950, de aceea, revista noastră şi-a propus să umple acest gol, să se constituie în sursă pentru o viitoare istorie a ceea ce a însemnat şi înseamnă teatrul în România.

Ne lovim, ne izbim de lipsa banilor, a sponsorilor, suntem datori la tipografii, la edituri, noroc că şi aceşti oameni iubesc teatrul şi nu ne scot în stradă.

O să mă întrebaţi ce mă determină, de ce nu renunţ. Răspunsul este unul singur: din dragoste pentru Cultură, scris cu literă mare. Fără Cultură, un popor nu există. Şi mai adăugaţi pasiunea. Din aceleaşi motive scrie şi Carmen Mihalache, pe care o cunosc de ceva ani, din aceste motive îi public în revistă cronicile, are voce, are vână de critic sadea, are cultul prieteniei, este generoasă şi de o mare francheţă şi sensibilitate.

Nu dau sfaturi, însă trebuie să ne iubim meseriile, fără iubire, nimic nu sporeşte, nu durează”, a încheiat Florica Ichim pledoaria pentru teatru, cărţi, pentru memoria teatrului, pentru această meserie cu risc major.

Ca de fiecare dată (s-a întâmplat şi la întâlnirea şi lansarea cărţii despre actorul Stelian Preda), la asemenea interesante şi productive întâmplări culturale au lipsit actorii teatrului (cu lăudabile excepţii), regizorii, despre care era vorba în propoziţie. O fi fost avizierul prea încărcat.

Colocviul a continuat şi după sesiunea de autografe, la un pahar de şampanie. Am fost asiguraţi de amfitrioni că asemenea întâlniri vor continua.