Cumva, mi-am făcut o reputație de toate cazurile ciudate ajungeau la mine. Când apărea un cititor haotic cu care nimeni nu se putea înțelege, redactorul-șef mă striga să-l preiau. Și de obicei ieșea ceva spectaculos. Ca în cazul de acum, când o femeie cu părul alb și vâlvoi mi-a spus dintr-o suflare: Amantul meu a fost internat cu forța la nebuni!
Schema unei operațiuni sofisticate
Când am auzit amant și m-am uitat la doamna tulburată, am crezut că poate nu aud bine sau nu înțeleg. Mi-a repetat, dar nu era niciun amant, ci iubitul ei. Ea considera că sunt amanți pentru că nu erau căsătoriți. Așadar, doamna D. și domnul F. formau un cuplu de ceva ani, dar erau trecuți de o anumită etate. Domnul F. avea o problemă: era alcoolic. Unul inofensiv. Și a ajuns la Spitalul de Psihitrie din Târgu Ocna, după ce într-o noapte a fost scos din casă de fiica lui, care i-a promis o plimbare cu mașina prin centru, când el era deja beat mort. L-a plimbat doar până la spital, să-l interneze pe motiv că este violent și apoi a obținut tutela. De ce? Pentru apartamentul din centrul orașului, la doi pași de Liceul Sportiv. Fata era asistentă și avea ceva relații. Totul a mers ca uns până a ajuns iubita bătrânului la mine.
Voi ieși de aici doar cu picioarele înainte
Am studiat povestea, iar totul părea perfect legal, dar m-am dus la Târgu Ocna pentru a vorbi cu domnul F. Nu-i venea să creadă când m-a văzut, de parcă eram vreo rudă descoperită după n ani. Era un bărbat îngrijit, fost inginer și extrem de rațional. Mi-a spus resemnat: Voi ieși de aici doar cu picioarele înainte. Aici este un spital pentru pacienți incurabili, a completat.
Am mers mai departe pe fir și-am ajuns până la fiica pacientului internat așa mai cu forța la miezul nopții. Ea a încercat să mă corupă, în sensul că nu are nimic de ascuns, dar mi se oferă ca premiu de consolare că am ascultat toate părțile. Am refuzat-o, am solicitat de la Direcția de Sănătate Publică o comisie de analiză a cazului (pentru a se vedea dacă domnul F. este chiar nebun periculos) și am făcut presiuni pentru o întrunire grabnică. Paranteză, ziarul la care lucram atunci era în război cu DSP, iar eu era unul dintre artizanii acestui conflict. Cu toate astea, lucrurile s-au mișcat repede.
Șeful care mă spiona și felicitările
Unul dintre șefii din redacție tot mă descusea ce mai e cu cazul, după ce subtil s-a opus la publicarea lui. Peste o vreme, am aflat că se afla într-o relație amoroasă cu fiica pacientului fără vină. Și minunea s-a produs. DSP a infirmat diagnosticul, omul a fost externat, s-a ridicat tutela și povestea s-a încheiat cu happy end. În două săptămâni de campanie de presă, omul a respirat din nou cel mai scump aer: al libertății. Ca răsplată pentru efortul meu, domnul F. mi-a adus o carte de teatru, care trecuse deja prin nenumărate anticariate, apoi an de an m-a sunat să-mi ureze la mulți ani de Revelion sau sărbători fericite de Crăciun și Paști. Până într-o zi când am aflat că s-a stins. O recunoștință care a valorat mai mult ca orice altceva. Ca o morala a acestei amintiri: Presa poate și salva, nu doar îngropa pe cineva. Doar că e nevoie de răbdare, de respect pentru orice cititor și de un efort susținut de a săpa pentru dezgroparea adevărului. Și nu pentru bani se fac astfel de eforturi, ci din pasiune.
Despre autor pe scurt
Tiberiu Lovin lucrează de 30 de ani în presă, a debutat la Deșteptarea, a scris la cele mai importante ziare ale timpului, iar de 12 ani este freelancer, colaborează la diverse publicații și conduce un site de știri și anchete din Transilvania: Ceasul Cetății.
