Evenimentele din Franta nu trebuie privite ca fiind izolate ci in corelatie cu alte evenimente care se petrec in Europa. Din Ungaria pâna in Marea Britanie, tensiunile sociale rabufnesc si se exteriorizeaza. In Ungaria, societatea s-a trezit brusc si denunta „dictatura” lui Orban, in Germania au loc manifestari anti-islamiste iar in Franta, atentate.
In Belgia, fortele antitero lichideaza „celule jihadiste”, Armata este scoasa in strada iar guvernele iau in studiu cresterea supravegherii si reprimarea unor drepturi si libertati cetatenesti. Sub pretextul luptei impotriva terorismului se copiaza modelul american de dupa 2001.
Problema este ca aceasta forma de control a populatiei nu poate rezista câta vreme societatea este zguduita de alte probleme, mai grave decât terorismul. Supravegherea in masa, interdictia de a calatori in afara tarii, interzicerea manifestatiilor, toate acestea nu pot acoperi faliile care se creeaza in societate.
Se vorbeste de probleme de adaptare a imigrantilor dar nu se aduce in discutie si faptul ca acestia primesc cele mai mizere munci, fiind exclusi din viata sociala. Iar criza a accentuat problemele pentru ca le-a diminuat si mai mult resursa financiara si a exacerbat rasismul.
Pentru ca e gresit sa vorbesti numai despre islamicii care nu se adapteaza la cerintele societatii europene câta vreme nu pomenesti nimic despre extrema dreapta care ii doreste linsati. Pâna una-alta, degeaba vorbim despre integrare si respectarea regimului laic al statelor câta vreme in Parlamentul European ajung partide extremist-fasciste.
Dar integrarea musulmanilor este unul dintre aspectele problemei; exista nenumarate alte segmente de populatie care ar propriile revendicari scoase la suprafata de criza economica. iar, câta vreme nivelul de trai va ramâne scazut, lucrurile nu se vor linisti.
