V-am zis eu că vom fi martorii primei generații de absolvenți cu 10 pe linie… Nu m-ați crezut. Acum premierul vrea criterii de performanță pentru salariile profesorilor. Adică, nu iau lefuri majorate dacă elevii lor nu obțin rezultate bune. Adică note.
Criteriile de performanță în educație ar avea logică doar dacă s-ar nota rezultatele la învățătură ale profesorilor și nu ale elevilor. Oare chiar merită profesorii să fie evaluați strict pe baza notelor obținute de elevi?
Există o problemă majoră în această ecuație: elevul care nu vrea sau nu are motivația să învețe. Poți să te dai cu capul de pereți, că nu ai ce face, mai ales în contextul limitărilor impuse (nu-i voie să pedepsești elevul, nu-l poți scoate de la oră dacă e obraznic, nu-l poți sancționa pentru că intervin mereu diferiți factori).
Și aici apare întrebarea esențială: oare e corect să legi salariul unui profesor de rezultatele elevilor, când aceștia au propriile lor probleme și provocări? Este corect să evaluăm profesorii în funcție de performanța elevilor?
Criteriile de performanță propuse de premier par să pună presiune asupra cadrelor didactice, însă oare aceasta este soluția reală pentru a îmbunătăți calitatea educației? Să ne gândim puțin la situații concrete.
Dacă avem elevi care nu doresc să învețe sau care se confruntă cu probleme personale, indiferent de eforturile depuse de profesor, cum poți să îi tragi la răspundere pe acești educatori? Criteriile de performanță par să ignore factorii externi care pot influența rezultatele elevilor.
O altă chestiune de luat în considerare este faptul că, în încercarea de a evita sancțiunile sau pentru a obține acea mărire de salariu, unii profesori ar putea fi tentați să faciliteze procesul de învățare, oferind note mai mari decât merită elevii. Astfel, s-ar putea ajunge la paradoxul unor elevi cu note mari, dar cu nivel real de cunoștințe scăzut.
Nu neapărat notele mari arată nivelul de educație. Elevii ar putea obține note bune fără a înțelege cu adevărat materia sau fără a dezvolta abilitățile necesare în viața de zi cu zi. Oare nu ar fi mai util să se evalueze modul în care profesorii predau și stimulează curiozitatea și interesul elevilor față de materie?
În concluzie, criteriile de performanță propuse pentru salariile profesorilor par a fi un pas în direcția greșită. Evaluarea strictă a profesorilor pe baza rezultatelor elevilor nu ia în considerare complexitatea procesului educațional și situațiile individuale ale fiecărui elev. Educația ar trebui să fie despre înțelegere, dezvoltare personală și pregătire pentru viață, nu doar despre cifre pe o foaie de hârtie.
