Cristos vrea să ne ofere pacea, nu să ne lase în pace

Cristos ne spune: „Credeţi că am venit să aduc pacea în lume? Vă spun, nicidecum, ci dezbinare”.
Cristos rămâne principele păcii, Cristos ne vrea uniţi, și nicidecum dezbinaţi. Însă el vrea o pace diferită de cea pe care o oferă lumea. Pacea lui Cristos nu se bazează pe putere, ci pe dreptate. De ce pacea lui Cristos aduce și dezbinarea? Aceasta pentru că pacea lui Cristos nu are nimic în comun cu liniştea, cu comoditatea. Pacea lui Cristos provoacă, cere atitudine mai ales în apărarea credinţei. Pacea lui Cristos cere luptă împotriva păcatului, presupune trăirea cuvântului lui Dumnezeu în orice situaţie. Cristos vrea să ne ofere pacea, nu să ne lase în pace!
Credeţi că Dumnezeu este mulţumit cu un creştin indiferent la răul din jurul său, cu un creştin care nu ia atitudine faţă de păcatele care se comit în familia sa sau în viaţa prietenilor săi? Nicidecum! Dumnezeu are nevoie de o Biserică vie, activă, de oameni care intervin pentru ceilalţi.
Ştim din vieţile sfinţilor că nu e uşor să alegi mereu binele. Ba chiar Isus ne spune: „În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea”. Ce mesaj de alinare! Să credem că speranţa noastră, în mijlocul tuturor dificultăţilor, suferinţelor, dezbinărilor, este tocmai în acest Dumnezeu care ne dă pacea sa.
Isus nu a spus niciodată că necazurile sunt o pedeapsă a lui Dumnezeu, dimpotrivă i-a avertizat pe ucenicii săi: „În lume veţi avea necazuri!” E adevărat că Mântuitorul se referă aici, în special, la necazurile datorate credinţei în el şi mărturisirii evangheliei în lume, însă nu lipsesc nici indiciile la necazurile privind sănătatea, pierderea celor dragi, accidente, nedreptăţi sau răutăţi, slăbiciuni personale, păcate şi defecte, de care nu reuşim să ne eliberăm, sau pe care nu ni le iertăm. „Până când, Doamne, mă vei uita cu totul? Până când îţi vei întoarce faţa de la mine? Până când vei pune în sufletul meu nelinişti şi mâhnire în inima mea zi de zi?”
Apostolul Paul le scrie corintenilor: „Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi” (2Cor 4,8).
Să-i cerem lui Dumnezeu să nu ne lase-n pace, ci să ne ofere pacea!
Pr. Richardo-Dominic Baciu