Biserica ne invită în ultima duminică a anului liturgic să celebrăm solemnitatea lui Cristos, Regele Universului, o sărbătoare prin care recunoaștem suveranitatea Domnului asupra cerului și a pământului.
Această sărbătoare a fost instituită în anul 1925 de către Papa Pius al XI-lea, ca răspuns la regimurile politice atee şi totalitare care negau drepturile lui Dumnezeu şi ale Bisericii. Sărbătoarea de astăzi ne amintește că fidelitatea și supunerea noastră trebuie să fie față de un singur conducător, Isus Cristos, nu față de dictatorii acestei lumi.
La aproape un secol distanță, vedem că toți dictatorii, a căror putere părea atât de mare și permanentă la acea vreme, cei care dominau scena mondială: liderii sovietici, fasciști, naziști și toți ceilalți, astăzi nu mai sunt. Dar Isus Cristos a rămas. Peste încă o sută de ani, cei care astăzi dețin puterea, cel mai probabil nu vor mai fi, însă Isus Cristos va rămâne.
Cristos este Rege nu doar pentru că domnește de sus, ci și pentru că domnește din interiorul nostru, dacă îi permitem să fie stăpânul vieții noastre.
Un autor creștin contemporan spunea: „Dacă îi faci loc lui Cristos pe tronul vieții tale, el îți va face loc pe tronul său din ceruri. Vei fi părtaș la domnia sa, la triumful său, la gloria sa”.
În fragmentul evanghelic al acestei duminici (Ioan 18,33b-37), Pilat îl întreabă pe Isus dacă este sau nu Regele iudeilor. Isus spune clar că El este Rege, dar Împărăția sa nu aparține acestei lumi. Și atunci unde este Împărăția sa?
Dacă Isus ar fi afirmat că este un rege pământesc, atunci Pilat l-ar fi judecat ca fiind vinovat de încercarea de a răsturna autoritatea romană. În acest caz, Isus ar fi putut fi găsit vinovat de încălcarea legii civile. Dar știm că el era nevinovat.
Cu toate acestea, Isus era Rege. El era Regele tuturor Regilor! Pentru a-și exercita regalitatea, a declarat că Împărăția sa nu era din lumea aceasta. Nu era o Împărăție care să fie în competiție cu autoritățile romane sau cu orice altă autoritate civilă.
Și astăzi Dumnezeu dorește ca Împărăția sa să domnească în lume începând cu sufletele noastre. Dacă îi permitem să domnească, el va putea fi conducătorul pasiunilor, dorințelor, gândurilor și acțiunilor noastre. Iar acest lucru nu ne va priva de libertate, ci ne va coduce la adevărata libertate.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
