Cristos a înviat!

Îngerii au spus femeilor venite la mormânt să ungă trupul lui Isus: Pentru ce îl căutaţi pe cel viu între cei morţi? Nu este aici, a înviat! Toată lumea creştină se salută cu bucurie în ziua de Paşte şi pe parcursul celor patruzeci de zile până la Înălţarea Domnului cu salutul: Cristos a înviat, la care se răspunde cu: Adevărat a înviat! Dar, ne-am întrebat vreodată în mod serios, ca apostolii care coborau cu Isus de pe muntele Tabor: Ce înseamnă a învia din morţi? (Mc 9,10).
Învierea Domnului este minunea minunilor. E minunea fundamentală, care dovedește dumnezeirea lui Cristos şi originea divină a Bisericii sale. Dacă cineva ar putea să demonstreze că învierea lui Cristos e o minciună, un fals, dacă cineva ne-ar arăta osemintele lui găsite undeva, în acel moment, creștinismul ar dispărea pe loc, iar noi ar trebui să închidem imediat bisericile.
Moartea, fie că vine prin acte de terorism, fie că vine prin represalii împotriva terorismului, nu poate schimba lumea decât în rău. Învierea lui Cristos, întrucât este victoria vieţii împotriva morţii, e aceea care schimbă lumea, dar în bine.
Învierea lui Cristos nu a fost o simplă reanimare, o simplă întoarcere a sufletului în trup, în cadavru, ci trupul lui a fost transformat, spiritualizat, astfel încât nu mai poate să putrezească, să se întoarcă în pământ; e singura înviere adevărată, urmată de învierea trupului Preacuratei Fecioare Maria. Cristos, ne învaţă apostolul Paul, odată înviat, nu mai moare, moartea nu mai are stăpânire asupra lui. Învierea lui Lazăr, a fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Naim, au fost nişte simple reanimări, nişte învieri provizorii; toţi aceştia, într-o bună zi, au murit din nou, definitiv, şi trupul lor s-a întors în pământ.
„Bucură-te, suflete al meu. E mereu Paştele, deoarece Cristos înviat este învierea noastră”. Aceasta era rugăciunea pe care o repeta mereu un sfânt monah, Silvan Atonitul.
Aceasta să fie şi rugăciunea noastră. Noi suntem, ne spune apostolul Petru, un popor dobândit de Dumnezeu ca să fim al lui, ca să vestim lucrările minunate ale celui care ne-a chemat din întuneric la lumina sa minunată, care ne-a chemat de la întunericul păcatului, al morţii şi al tristeţii la lumina harului, a vieţii şi a bucuriei.

Pr. Richardo-Dominic Baciu