Două repere ale sportului băcăuan și național: Constantin Teașcă și Crisostom Dantz. Cei doi au fost colegi la Facultatea de Educație Fizică, Institutul Pedagogic Iași, vreme de doi ani, începând cu 1963, dar și prieteni. Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Constantin Teașcă. Am încercat, cu ajutorul prof. Crisostom Dantz, să realizez un portret al lui Constantin Teașcă. Din păcate, și Crisostom Dantz a plecat Dincolo, în octombrie, anul acesta. A reușit, însă, în ultimele zile ale viețuirii sale, cu un efort admirabil, să-i schițeze un portret fostului său prieten. Regretatul profesor și antrenor buhușean de handbal mi-a sugerat să solicit informații și de la alți foști colegi, prieteni de-ai săi…
Pe Constantin-Titi Teașcă l-am cunoscut mai devreme decât pe Crisostom-Puiu Dantz,. Eram în clasa a IX-a a unui liceu băcăuan. Urbea fierbea. Dinamo Bacău avea meci decisiv cu Siderurgistul Galați, pentru promovarea pe prima scenă a fotbalului. Șansele băcăuanilor erau foarte mari: jucau acasă și nu puteau rata promovarea, decât dacă erau învinși cu 5-0! Antrenor: Titi Teașcă. Stadionul, un vulcan în erupție! În minutul 1 și 30 de secunde, Alexandru-Miky Comănescu a prefațat, cu un gol superb, fiesta târgului. Avea să fie 5-0! Atunci mi s-a lipit de suflet și Titi Teașcă, nonconformistul, celălalt vulcan incandescent. Am mers apoi nu doar la meciurile băcăuanilor, ci și la antrenamentele echipei. Spectacolul verbal (și nu numai) oferit de antrenor era seducător… Antrenor și la Naționala României, autor al unor cărți de specialitate, dar și de beletristică sportivă, acesta rămâne un personaj interesant în istoria sportului.
Pe Crisostom-Puiu Dantz, care m-a cucerit prin discursul său profesional, etic și managerial, prin faptul că a oferit, ca profesor și antrenor în Divizia A, la handbal, jucătoare pentru cel puțin o echipă națională la senioare, două echipe naționale de tineret și vreo trei echipe de junioare, aveam să-l cunosc și să mă onoreze cu prietenia sa peste vreo zece ani după întâlnirea cu amicul său Teașcă…
Povestește Crisostom-Puiu Dantz… ,,Am fost coleg de facultate cu Titi Teașcă. Deși era mai în vârstă cu vreo 20 de ani decât mine, decât ceilalți colegi, ne-a considerat prieteni pe toți. L-am văzut prima oară la admitere. La probele de atletism, îmi amintesc, a alergat singur, fără termen de comparație”… ,,La cursuri precum «Teoria și metodica sportivă», «Fiziologia sportului», mai ales, participa mereu. Era foarte bine informat, stăpânea grozav metodica antrenamentului. Eram toți cu ochii pe el. Veneau și studenți de la alte facultăți, ca să-l asculte, dat fiind că el era atunci și antrenorul echipei Politehnica Iași. Comportamentul său era diferit față de colegi, profesori și fotbaliști. Obișnuia să spună: «Aici sunt elev și coleg, la stadion sunt antrenor». Nu lipsea de la niciun seminar. Intervenea mereu, oferea alte informații, formula întrebări. Într-un rând, îmi amintesc, am venit toți nepregătiți la un seminar. «Nea Titi”», am strigat noi aproape în cor, «salvează-ne, nea Titi!». Ceea ce a și făcut. L-a întâmpinat pe profesor, în deschiderea seminarului, cu o întrebare foarte provocatoare din punct de vedere metodic și l-a atras într-o ambuscadă din care acesta nu a putut scăpa pe toată durata seminarului”… ,,La orele practice, precum atletism sau jocurile sportive, participarea sa era ceva mai modestă. Se sustrăgea elegant, fără a deranja. La gimnastică, de pildă, unde aveam și probă de examen, era cam haios. Avea totuși vreo 40 de ani și… Într-un rând, când a trebuit să sară peste ladă, neavând echipamentul… complet, a oferit un spectacol rar, determinându-le pe colegele noastre să fugă, punând mâna la ochi. Participa la jocurile de baschet, volei, la fotbal. Practicase fotbalul doar în județeană”… Întreb: ,,Care era atitudinea profesorilor față de el?”… ,,Era foarte respectat, prețuit; dar și el îi respecta. Nu a sfidat niciodată pe nimeni. Și față de noi, colegii, avea un comportament la fel de ireproșabil. Nimeni nu a îndrăznit să-i pună vreo poreclă, în afară de cele pe care le avea… La una dintre ore, de pildă, la jocurile dinamice, m-am dezechilibrat și… Eram… paradit. Nea Titi m-a dus la un cabinet medical, a aranjat totul și am primit un tratament, o îngrijire de excepție”… ,,Era și un subtil critic al unor aspecte. Îi făcea plăcere deosebită, de pildă, să participe la cursurile de schi. Într-o seară, a intrat îmbrăcat sub plapumă. Avea și ochelarii, avea… Îi lipseau doar schiurile. «E frig, ce să fac?» zicea el. Voia să atragă atenția, glumind astfel, asupra penuriei de căldură. Acolo, în cantonamentul de schi, la Vatra Dornei, eram câte 6-7 în cameră. Unul mătura, alții aeriseau, tăiau lemne, aprindeau focul… Cea mai grea sarcină era cea de cărbunar, fochist. S-a tras la sorți pentru asta. Împreună cu nea Titi, am măsluit în așa fel biletele, încât un coleg a trebuit să îndeplinească trei zile la rând ingrata sarcină. Teașcă i-a spus după aceea: «Ești băiat deștept, dar te-am păcălit! Am măsluit tragerea la sorți!» Cărbunarul l-a îmbrățișat cu drag, a apreciat gluma și a acceptat apoi, de bună voie, să îndeplinească această sarcină”…
Continuă Crisostom-Puiu Dantz… ,,Mergeam foarte des, împreună cu mulți colegi, la antrenamentele și meciurile echipei sale. Oferea un spectacol rar. Conducea antrenamentele folosind o portavoce. Se auzea în tot Copoul! Avea un vocabular seducător! Ardea pur și simplu pentru ideile sale! Mișcare, mișcare, mișcare!!! Asta voia mereu. Mi-a povestit apoi că, într-un rând, la Bacău, la un cantonament al echipei de fotbal, întrucât un fotbalist a fugit în oraș, a intrat în camera acestuia, s-a așezat sub pat, ca să-l aștepte, dar a adormit…!”
Cum i-am mai putea completa portretul?… ,,Cu alte mărturisiri. Mie îmi… trasase o sarcină: să-i cumpăr ziare”, continuă prietenul Puiu-Cristostom. ,,Ziare de sport, dar și «Contemporanul», unde semna o rubrică sportivă. Îmi dădea mai mulți bani decât costau ziarele… Nu fuma, nu bea alcool. Avea un apartament pe strada Unirii. Două camere, bibliotecă etc. Era abonat la săptămânalul «Paris Match». Eheee!, aprobări speciale… La Vatra Dornei, în cantonamente, toți cei din conducerea stațiunii îl căutau, voiau să stea de vorbă cu el. Ținea acolo și cursuri pentru antrenori. Avea un talent oratoric rar. Era un nonconformist. Nu întâmplător, inclusiv la Iași, unii l-au sabotat. Avea idei noi, unele de neînțeles și pentru jucători, uneori. Și metodele de antrenament pe care le-a publicat sunt uneori greu de aplicat”. ,,Prefera dulciurile. Într-o dimineață, fotbaliștii l-au supărat și ne-a adus nouă dulciurile, la facultate […]. Dacă vrei să-i faci un portret mai apropiat de realitate celui care a fost demis de două ori din funcția de selecționer al Naționalei, citește «Păpușarii», unde, între altele scrie: «Uneori, rămâneai surprins că printre cei care trucau meciuri s-ar putea număra şi Ștefănescu, Balaci, Marcu, Crișan, Cămătaru, căci de Beldeanu nu se mai discuta, el era cunoscut de mult ca un autentic cal troian». Într-un interviu din «România literară» (1969) are îndrăzneli rare, pentru acea vreme: «Când e vorba de fotbal, felcerii devin profesori universitari, zugravii – pictori celebri, iar spectatorul din tribună – cel mai autorizat selecționer unic. Nu m-am supărat că am fost schimbat de două ori de la națională, fiindcă mă pierdeam în numărul aşa de mare de superspecialiști»”…
Profesorul ieșean Vasile Liteanu, fostul coleg de facultate și prieten al celor doi, îmi spune: ,,Titi Teașcă și Puiu Dantz au fost oameni deosebiți; admirabili. Teașcă era deja antrenor lansat, cunoscut, pe când era student. În 1963, primul nostru an de studenție, el avea 41 de ani. Zilele trecute, o fostă colegă de facultate mi-a spus: «Era născut în același an ca tatăl meu»… Avea un interes deosebit pentru perfecționarea în profesie. Nu a lipsit de la nicio oră de practică, deși, la anii săi, la atletism și gimnastică nu mai avea aceleași disponibilități fizice. Dacă era în localitate, nu lipsea la niciun curs. Putea să nu vină nici la orele teoretice, profitând de poziția lui. Venea mereu și la examene, deși ar fi putut profita și de aici de eventuala protecție a… partidului. A susținut toate examenele împreună cu grupa. L-am stimat tot timpul pentru asta. Ca antrenor căruia îi urmăream antrenamentele și meciurile era un foarte bun psiholog și pedagog, avea un cult pentru ordine și disciplină. Îmi amintesc de un episod amuzant, dar edificator. Titi Teașcă pleca împreună cu echipa ieșeană de fotbal, cu un autocar, în deplasare. Virgil Popescu, titular al echipei, fundaș dreapta, a întârziat la întâlnire. Fix la ora stabilită, Teașcă a dat semnalul plecării. Când autocarul a fost pus în mișcare, unul dintre fotbaliști, uitându-se pe geam. a strigat: «Vine Popescu! E la o sută de metri de noi!»… Imperturbabil, Teașcă i-a făcut semn șoferului să nu oprească”…
Constantin Teașcă și Crisostom Dantz; colegi, prieteni, profesioniști, spirite de caracter. Au scos mii și mii de oameni din case, pentru a le oferi bucurii și speranțe pe stadioane. Povestea vieților și trudei lor continuă să se plimbe admirabil prin amintirile noastre frumoase.
Ion Fercu
