Posibil ca unora, iarna, să le placă peste medie, un țoi de ceva tare, c-o fi țuică de fructe (preferabil), rachiu sau altceva cu mai mult de 38-40 de grade alcoolice. Acum, ca tăt omu’, o dușcă tot mai azvârli pe gât, la „ocazie”, că doar n-om fi toți de „ziua a șaptea”, s-avem interzis la băutura preferată a lui Bacchus.
Problema ar fi, cumva, atunci când nu știi să alegi între vodka rușilor sau whisky-ul americanilor. Ceața se îndesește când e să folosești varianta corectă a denumirilor: vodcă, votcă sau vodkă, whisky ori whiskey, dacă n-ai optat, din prima, pentru bourbon (știind că toate tipurile de bourbon sunt whisky, dar nu toate whisky-urile sunt bourbon). Se desfășoară dialoguri aprige, argumentate sau nu, în încercarea de a stabili care dintre cele două spirtoase e mai … tare.
Unii înclină spre „apșoara”din stepa siberiană, lăudând virtuțile cartofului sau ale sfeclei din care se prepară incolora tărie, alții se apleacă spre distilatul cowboy-ilor, mizând pe dulceața lăsată de porumb sau pe tușa condimentată transferată de secară, dacă ignori, desigur, gustul de „ploșniță” reclamat de băutorii mioritici. Probabil că fiecare dintre militarii celor două superputeri are în rucsacul din dotare o butelcuță cu ceva harașpincă.
Întrebarea cu greutate care se pune este dacă se va trece la treabă, în disputa dintre cowboy și cazaci, strategii calculând, probabil, forța militară de care dispune fiecare parte. Crezi c-o va…? Chiar dacă la chinezi se pregătește olimpiada? Chiar dacă … Să se oprească, măcar până la primăvară. Unii se mai întreabă și dacă nu cumva aliații ne vor lăsa baltă, ca-n trecut, taman ca mexicanul care și-a donat rinichiul viitoarei soacre, după care iubita l-a părăsit.
În rest, românii par relaxați, așa cum nici de cutremurul cel mare (Ferească-ne Dumnezeu!) nu prea s-au lăsat impresionați. I-am vazut făcând glume pe seama unui eventual război la granițe, unele chiar deplasate, înțelegând din asta nu „hazul de necaz”, ci mai curând inconștiența și, mai ales, imaturitatea bășcălioșilor, cel mai probabil fără nicio pregătire militară de bază. Când mai nimerit ar fi fost să se roage ca nu cumva să fie reintrodus serviciul militar obligatoriu, în timpul căruia, garantat, ar fi deprins măcar abilitățile bărbătești de a mânui o armă adevărată. Sper că, până la urmă, vom ciocni fiecare câte un pahar de vodkă și bourbon. Că-s bune amândouă, mai ales când vrei s-arăți că ești cumesecade.
