Rezultatele bune obținute de economie în primul trimestru sunt și nu sunt îmbucurătoare. E bine ca au intrat fonduri europene, că au crescut încasările la buget, că a crescut cifra de afaceri, problema este că nu e suficient ca bogăția unei țări să crească, importantă este și modalitatea în care această bogăție se împarte către cetățeni.
Faptul că FMI a revizuit creșterea economică a României nu este neapărat un lucru bun; creșteri am avut și anii trecuți, dar acestea nu s-au văzut reflectate în nivelul de trai. Pentru simplul motiv că banii respectivi – profitul multinaționalelor – au fost exportați în țările-mamă. Mecanismul este simplu de explicat: într-un sat vine un meșter și deschide o dugheană.
Cumpără materie primă de 100 de galbeni, plătește doi ucenici cu câte 5 galbeni pe an și vinde marfă în valoare de 1.000 de galbeni. Minus alte cheltuieli de 10 galbeni, are un profit anual de 880 de galbeni pe care-i trimite acasă, într-un alt sat, folosindu-se de un contract de consultanță ca să nu plătească impozit pe profit.
Din punct de vedere financiar, satul a câștigat 1.000 de galbeni, în realitate în punga sătenilor au intrat doar 120 de galbeni. Evident, exemplul este simplificat la maximum, însă reflectă realitatea. Multinaționalele nu plătesc impozite, beneficiază de facilități, de ajutoare de stat uriașe și își exportă profiturile, cheltuind în România cât mai puțin. În acest timp, firmele românești sunt cocoșate de impozite și de controalele ANAF.
În alta ordine de idei, problema creșterii economice ține și de o anumită creștere a investițiilor statului. Numai că sunt două probleme: în primul rând, legislația care permite crearea de dosare penale „pe vorbe” a determinat refuzul funcționarilor de a mai semna documentațiile necesare alocărilor de resurse financiare și, în al doilea rând, lipsa de forță de muncă necesară derulării marilor investiții de infrastructură.
Mai poate fi pomenită și maniera în care diferiți concurenți își contesta unii altora licitațiile câștigate, astfel încât o asfaltare licitată în februarie, după aprobarea bugetului, va fi numai bine de dat în lucru, prin noiembrie, după judecarea contestațiilor.
