În ultima și destul de recenta sa lucrare, Panorama des idées philosophiques, Jacqueline Russ insistă a evoca acele cuvinte despre care Blaise Pascal afirma că i-ar fi fost glăsuite de către Mântuitorul Hristos în noaptea marelui său extaz mistic întâmplat în luna noiembrie, anul 1654. Hristos, relatează Pascal, a grăit: Din Sângele Meu, vărsat pe Cruce, o picătură a fost pentru tine. Se poate opina, desigur, despre faptul că Pascal nu L-a înțeles bine pe Mântuitorul. Domnul nu i-a putut declara: Am vărsat, din sângele Meu, o picătură pentru tine. El nu a putut glăsui altceva decât: tot sângele Meu L-am dat pentru tine, tot trupul Meu omenesc, toată sudoarea Mea însângerată, toată suferința Mea. Căci Hristos ni se dă tuturor întreg, întreg și fiecăruia dintre noi în întregime. Și cum se poate realiza aceasta? În cadrul fiecărei Sfintei Liturghii nu ni se dăruiește El neștirbit și la infinit? Acolo trupul omenesc se unește cu întreg trupul lui Hristos, cu întreg sângele Său, cu întreaga voință, dorință și gândire a Domnului, pentru că Sfânta Euharistie este o taină vie. Acolo, omul nu primește părți din Hristos, ci-L primește nefragmentat, neînceput, neciuntit. A fi creștin înseamnă a nu pierde din vedere, la început de post și de schimbare, această realitate. În ritualul jertfei euharistice, pentru o clipă, viața eternă a Mântuitorului devine vizibilă și se desfășoară în întreaga Sa cronologie. Hristos se întrupează ca om, sub forma pâinii și a vinului, suferă, este ucis, este pus în mormânt, zdrobește puterea iadului și Învie întru Slavă. Este o fericire, o taină dulce, un secret minunat… să știi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, că-L putem avea drept exemplu, că este mereu cu ochii pe noi, gata să ne sară în ajutor, sub chipul prietenului care se cunoaște la nevoie, că față de El suntem răspunzători în tot ceea ce facem ori nu facem. Ce fericire mai acută poate fi în clipele de încercare, liniște ori bucurie?
Ne aflăm pe cale, nedepărtându-ne din Capernaumul duminicii trecute. Spre a vedea cum Domnul se vădește a fi iarăși, ca-ntr-un extaz mistic, grijuliu și tandru. Aplecat cu aceeași disponibilitate față de suferința umană. Vindecă astăzi doi orbi și redă unui mut grăirea. Nu alta putea fi isprava Celui care n-a venit să piardă lumea, ci spre a o mântui. El este Viu. El este Cel ce Este prea mărinimos, nobil și paradoxal ca să poată fi bănuit a dărui cu zgârcenie. El este un Dumnezeu mereu de partea noastră!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
